Acolo
Cărarea mi-e pustie. Doar gândul De ea știe. Umbra iubirii împrăștie Ploi surde ce-mi ascund cuvântul, În vers divers, în amintirea vie. Miroase a iubire. Parfum de nemurire. Sufletul e-n delir. Îl simt, dar nu mă mir. Trăiește să iubească. Blestemul să oprească, Să sufere dorind, iubirea mereu să-l însoțească. Printre cărări pustii, printre iubiri vii, Sunt liniște ascunsă, sunt doar o filă Întoarsă, dintr-o carte cu litere aurii, Izbită în uitare, pe veci și fără milă. Acolo mi-e privirea, iubind cuvântul Care pictează, alinând trăirea. Acolo, în cuvânt, și-a găsit împlinirea. Acolo, pe-o petală de gând, A descoperit nemurirea.
Confesiune
Inima mi-i colivie în ea stă închis dorul mistuitor tac și aștept clipa care va să vie în jurul meu frunzele dansează uimitor. Chipul ți se oglindește prin a mea privire în el citesc o umbră de iubire mi-e chin cuvântul rămas fără glas în fața iubirii ce-n suflet a făcut popas. Inima mi-i sfânt lăcaș în el tu mi-ai lăsat răvaș cuvântul din el trezește iarăși dorul așteaptă clipa în care-și va regăsi amorul.
Gustam din roua vieții
Gustam din roua vieții, Și-un hohot de fericire am auzit Prin amintirea cu parfum de tei, Ce spre tine m-a călăuzit. Copacii ochii și-i îndreaptă spre mine, Adieri de vânt cad în uitare Când din ei curg lacrimi ce îmi sunt străine. Mă cutremur. În brațe strâng visul efemer. Frunzele văd și triste pălesc, În palma iubirii jelesc Cuvântul ce le moare pe buzele uscate. Să îți vorbească nu mai pot, din păcate. Adun tristeți, le-arunc în nori, Scotocesc după clipe însorite, Prin curcubee de flori. Să le găsesc aș vrea, în simțiri felurite
Mici detalii
Din dor de glas ce murmură iubire Am răpit cuvântul de printre necuvinte Și l-am ascuns sub luna plină de vorbire În codrul cu lupi ce urlă despre tine. Sunt o enigmă înfășurată în vise rescrise Pe o filă de timp pierdut în clipe, Rup ramuri de urlet cuprinse Și încerc să aud glasul pe care-l simt atât de aproape. Sfarm gânduri nesătule, de pietre flămânde, Când cerul senin are chipul tău. Mi-aud respirația cu visuri plăpânde Fugind prin suflet de al său călău. Fac pași printr-o lume ce nu mi se arată, Adun mici detalii despre ce poate fi iubirea, Eliberez cuvântul ce caută rostirea adevărată Și îmi îndrept…
Parcurs
S-a oprit o literă prin frunzișul vieții Și-a-nceput să-și strige dorul de cuvinte Al cărui ecou s-a dus până la munții De gânduri șoptite ca o rugăminte. Auzind ecoul dorului divin, Se trezi poetul din somnul cel fără de vise Și culese litera ce stătea pe-un spin Aflat din întâmplare pe cuvintele nescrise. Un strop de sânge curse atunci din inima rănită, Îl șterse rapid cu al său gând suav Și așeză litera neprihănită Pe al său condei brav. De-ndată dorul dispăru Și-n locul lui apăru Un cuvânt ca prin farmec Din litere prinse într-un dans sălbatec.
Îmi este cuvântul…
Îmi este cuvântul agățat De sufletul ce stă în bătaia amintirilor Și soarbe din pocalul clipelor Ce au fugit spre trecutul răsfățat De o iubire de pe tărâmul viselor. Așteaptă savurând din liniștea nopților, Privește cerul tot sperând La ziua-n care de suflet el se va desprinde Și se va așeza curgând Pe foaia albă de hârtie De pe biroul care știe Multe povești răsărind Din sufletul în agonie.
Sunt
Sunt dor nestins De ploaia Ce-a căzut În ropote De-aplauze Peste sufletul Ținut treaz De privirea înflăcărată De altădată. Sunt surâs Stins De ochii reci Ce mi-au transmis Că Tu și Eu Am fost cândva Un vis sublim Care a murit Fredonând O melodie de amor Despre un El și Ea Care ar fi putut deveni Iubire, Dar nu a fost să fie. Sunt vânt, Sunt cânt, Sunt cuvânt Ce se așterne Pe foaia mângâiată De pana timpului solitar Din sufletul ce glăsuiește Despre ale sale taine. Ai vrea tu sa le afli?
