Trăim fiecare clipă în contratimp Tresărind la gânduri confuze, Iubim viața din fiecare anotimp Ce se îmbracă și se dezbracă de frunze. Din inimă ne pleacă multe doruri Pe frontul sorții ce le cheamă Pentru a se lupta uneori, Cu sufletul ce tot le reclamă. Fulgerător trece vremea pe lângă noi, Indiferentă la strigătul unor eroi Ce și-au iubit viața și semenii, Dar s-au jerfit cu gândul la ai lor copii. Plânge acum durerea abandonată într-un colț de suflet, Dar n-o aude nimeni s-o aline… Toți cei ce au rămas pe frontul fără de brevet, Sunt năuciți… adeseori… de atâta ”bine”.