• Aș Picta
    Poezii

    Aș picta

    Aș picta întinsul de gândȘi marea de viață petrecându-și valurile,Și pașii fugari ai viselor frânte,În albastru aș face dorințele ascunse…Și buzele frunzei discret le-aș deschideSă-i aud respirația, clipă de clipă,Iubirea de-a Fi, credința în a Iubi,Ravisant e tabloul, splendid îi e surâsulCreionat magistral pe șevalentul inimii,Dintr-un colț de suflet, luminat discret,De candela unei speranțe rătăcite…Aș picta și chipul nedefinit al tăcerii din mine,Așezându-l în grădina timpului grăbitCe bate din aripi într-un ritm neștiutAș picta..

  • Poezii

    Iubire, ce spui?

      Iubire, ce spui? Facem troc? Ia-mi visul, dă-mi clipa cu tine Să pot să mă mai pierd o dată În adâncul ochilor tăi de chihlimbar. Dă-mi șoapta ta dulce, ia-mi gândul, Să-mi mângâie înc-o secundă auzul, Să pot rescrie povestea fără nume Pe foaia gingașă a sufletului mut. Dă-mi primăvara, ia-mi toamna, Să simt cum renaște fiorul din nou, Cum pașii ni se regăsesc și se iubesc. Iubire, ce spui? Facem troc?

  • Poate
    Gânduri

    Poate

    Mă mângâie viața, îi simt răsuflarea caldă pe pleoapele închise. E atât de plăcut să îi trăiesc clipele care se îngrămădesc să-mi dea binețe. Le las să-mi țipe în ceafă, să devină scut în fața neființei. Deschid ochii. Privesc cerul albastru și mă minunez. Peste tot doar viață. Simt clipele sale peste tot. Aș vrea să le văd, să le așez în șir indian, ca la școală. Nu pot. Aleargă prin mine, prin ceilalți până obosesc și se duc, dispar deodată. Le strigi, le cauți, în zadar te frămânți. Minutul lor s-a dus. Minutul tău s-a scurs. Nu le trăiești când trebuie, nu le mai trăiești niciodată. Se naște un…

  • Poezii

    Splendoare violet

    Splendoarea violet a amintirii de catifea Îmi mângâie ochii întunecați ai inimii, Care pășește timid prin lumea de cafea, Sorbind din aroma amară a patimii. Arșita nopții albe, clipa de altădată mi-o mistuie. Cenușa ei, pasul grăbit al vântului mi-o calcă. Parfumul violet în vis mă bântuie, Trezindu-mi glasul mut, în joacă. Amețitoare e mireasma gingașei flori Ce înflorește în primăvara trecută Prin codrul dorului care îmi dă fiori Și în care răsună iubirea cuibărită Printre petalele ce vorbesc în șoaptă. Splendoarea violet vraja și-o răspândește Peste marea speranței ce se gândește La valul de clipe ce vorbește Despre amintirea care, pe veci, ne unește.

  • Gânduri

    O mie de feluri de a „interpreta” o zi

    Timpul…o pasăre în zbor ce-și fâlfâie aripile gândind la drumul greu înconjurat de clipe, de zâmbete și momente sustrase pe furiș…căci asta-i legea firii. Se înalță tot mai sus spre cerul ce-l așteaptă, îi curg din ochii blânzi șiroaiele de lacrimi…e frig și ele îngheață, transformându-se în amintiri cristaline. Cad și le prinde sufletul fierbinte, le topeste și în ele se scaldă uitând pentru o secundă de timpul irosit…care e definitiv pierdut. Zâmbește și se bucură de marea atât de lină de clipe care îl cuprinde și-l face să viseze la ziua pe care cândva el a avut-o, dar nu a trăit-o așa cum ar fi trebuit. Drumul e greu…

  • Poezii

    Amalgam

    O clipă, Un gând, O inimă plângând, O lacrimă căzând, Pe sufletul arzând, O speranță încercând Să stingă focul din suflet. Un vis încă viu Se aruncă în foc Dorind să îl stingă Dar moare Căzând pe asfaltul Încins şi pustiu, Călcat doar uneori de pașii vieții Ce merg confuzi Mereu înainte, Niciodată înapoi spre Tine, Trecut pierdut Dintr-un timp ucis De un autor încă necunoscut.