Şiroaie de ceai roşu Curg din al meu suflet Tocmai dezmorţit Şi se transformă-n ploaie Ce cade peste foaie Precum un veşnic legământ. Trezesc brusc şi condeiul Ce aţipise zău, Şi-l pun din nou la treabă Să-nşire peste timp Cuvinte nemuritoare, Din ele lumea să îşi facă Un şirag de pus în dreptul inimii rănite.
