Noiembrie, frig. Toamnă, lacrimă rece. Gândul se pierde în depărtare. Mă poartă timid către o altă zare. Ciudată e viață ce-adună într-însa clipe ce demult au căzut pe altarul timpului necruțător. Ajung pe o plajă, într-o dimineață a lumii, feeric tărâm plin de culoare. E-atâta culoare și viață în toate, căci pasul îmi aleargă fericit pe nisipul ce-l mângâie cu atâta finețe. Nu știu de e vis. Dar sunt în paradis. Respir, inspir, explorez tărâmul ce mi se dezvăluie asemenea unei cărți care se deschide cu drag, așteptând să descoperi ceea ce are să-ți ofere. Necunoscutul mă atrage. Curiozitatea mă invită să arunc o privire îndrăzneață răsăritului de soare din…