• Poezii

    Dincolo de timp

      Primăvară, Copaci în floare. Dincolo de timp,  Tăcere. Gândul rătăcit printr-un abis De simțiri, privește, nostalgic, La foaia palidă, de pe masa goală. Ar vrea s-o atingă, dar se teme. Are oare foaia nevoie de o atingere De gând rătăcit? Poate nu. Dar, atunci, de ce are nevoie o foaie albă Părăsită pe -o masă, într-un colț, dintr-o cameră Scăldată-n tăcere, uitată în întuneric? Poate de o rază de lumină caldă, Poate de un condei plin de idei Pregătite să se prefacă în cuvinte. Poate nu are nevoie decât de ce are, De tăcerea ce-și trăiește clipa, Inspirând, expirând aerul ce intră Liber pe fereastra deschisă. Ce ironie… Viața…