Inefabil dor
Inefabil dor Curge călător Devenind izvor De lacrimă sfântă În privirea inalienabilei iubiri Dintr-un suflet imuabil Ce luptă-n zadar cu-un apus malefic Al pasiunii strânse într-un buchet De reminescențe ale unei mări de trăiri Secate de arșița clipei Care aparent a murit În brațele inimii tale, Himeră a inimii mele Ce trăiește într-o Asiduă frământare Plămâdită în covata timpului necruțător Cu dragostea din noi. Inefabil dor, Rază de lumină În întunericul nimicului Ce adăpostește iubirea dintre noi Care își scrie testamentul Cu lacrima fiecărei ploi.
Și foame, și dor
Flămândă e frunza ce îmbracă salcâmul, Flămândă e umbra iubirii ce atinge caldarâmul. Flămândă este nuanța unui răsărit de amintire, Flâmândă e liniștea de la apus de iubire. Voci guturale reclamă flâmânde Tăcerea așternută peste visurile blânde. Sunetul inimii în mine plânge flâmând, La cântul inimii din tine visând. Fragmentat mi-i pasul ce caută flâmând Urma pasului tău prin lume umblând. Ciripește iubirea, înălțându-și aripile în zbor, Te caută printre fluturii amețiți de dor. Cutreieră ploile, strângând flâmândă, picături ce dor. E vară, dar îi e frig și foame, și dor. Din nou m-am jucat. De data aceasta cu apus, răsărit, fragmentat. La promovarea Cuvintele de luni din nou am…
Stări
Îmi cântă amorul tăcerea, Îmi ascultă cuvintele iubirea Care se plimbă aiurea Pe cărări ce duc nicăierea. Îmi curge din inimă destinul, Se prelinge încet chinul Schițându-și treptat apusul… Și așteptând nerăbdător răspunsul… S-a dus zburând durerea… A apărut zâmbind mângâierea… Din senin s-a luminat zarea, Și-a apărut deodată sclipirea În ochii în care se citea amintirea. A rămas doar un sunet mut Pe cărările de argint ale unui gând de împrumut. Tac…și-i ascult suspinul de temut, Privind spre cerul abătut.
