Bine ai venit în lumea gândurilor mele!
Trestie ce cugetă/ Iubire/ Speranță/ Lacrimă de dor/ Mugur ce așteaptă vântul cald de primăvară/ Pământ lipsit de flori/ Umbră pe pâmânt/ Al vieții glas ce spune: Azi doar cuget, deci exist.
Trăim într-un timp care ne obligă mai mult ca oricând să ne revendicăm şi să ne exprimăm propria natură, propria cultură şi să milităm pentru o cultură a păcii şi toleranţei, renunţând astfel la tendinţa de a-i considera pe ceilalţi diferiţi.
Mă pierd în mine alergând prin destin. Mă trăiesc de la răsărit până la apus într-o urgie de cuvinte. Mă răscolesc, mă caut încercând să mă înțeleg. Pictez curcubeie de vise noaptea, le așez în rama sufletului și le poleiesc cu praf alb de speranță. Mă urc din mers în trenul vieții, din gara primăverii, în care ajunge în fiecare mai.
Pentru el însuși un mister, Omul a dorit dintotdeauna să-și afle propriul rost pe Pământ, iar teoriile și interpretările abundă în toate culturile. Antropomorfismul, o metodă facilă de a crea o identitate conceptelor, ilustrează dorința oamenilor de a afla răspunsuri, dacă nu la întrebările fundamentale, cel puțin la cele ce țin de realitatea imediată.
Omule, te provoc la un joc. Rezolvă acest puzzle, află cine și ce sunt. Crede-mă, dacă faci asta, voi trăi veșnic datorită ție. Îți spun și cum. În fiecare poveste pe care o vei citi, vei descoperi piese care îți vor permite să rezolvi puzzle-ul care îți va dezvălui identitatea mea, iar pe mine mă va ajuta să mă bucur, în felul meu, de nemurire. Ce spui, răspunzi provocării?