Astăzi…
Gândurile senine,
Bucuriile firave,
Curcubeul de vise,
Tristeţile făr’ de glas
Vor să iasă-n grabă
Dintr-un suflet care
Le-a fost adăpost
Vreme -ndelungată.
Ele au hotărât să călătorească
Într-o lume -n care
Se aude că trăieşte-un meşter
Tare priceput în a făuri
Simboluri ce se numesc litere
Şi pe care apoi, frumos le uneşte
Pentru a crea cuvinte…
Astăzi însă,
Bătrânul meşter făurar
Nu vrea să se ridice
De pe scrinul său.
Astăzi, alege să ignore
Al gândurilor strigăt,
Al bucuriilor glas
Al viselor imbold,
Şi al tristeţilor rugăminţi fierbinţI.
Astăzi, el tace…
Şi-şi odihneşte peniţa
Cea din greu muncită.
Resemnate….
Gândurile, bucuriile, visele chiar şi tristeţile
Se-ntorc în sufletul care adăpost le-a fost atâta vreme.
Ştiu că sufletul este unicul care le poate ocroti
De orice furtună de pe ţărmul vieţii…
Fiindcă e mereu deschis,
Binevoitor, dar şi răbdător.
Tăcerea începe a se lăsă treptat
Şi să cuprindă totul în jur….
Condeiul, meşterul făurar cel tare priceput
Se odihneşte-n tăcere
Alături de sufletul ce-n astă viaţă
E-nvăţat să rabde…
Lasă un răspuns