E-o primăvară ascunsă în tăceri senine
Și-un tril confuz printre copaci stingheri.
E viață fără viață. Și un destin ce-aleargă
Să prindă trenul iubirii care, pare, moartă.
Un dor rănit dorește vindecare,
O fi de-al meu? O fi de-al tău?
Nu știu. E doar un dor amnezic
Ce vrea să își trăiască viața în pace.
E-o primăvară cu un chip ciudat,
Când e al meu, când e al tău.
E ca într-un spectacol de teatru,
Când joacă unul, când joacă altul.
E-un timp cu un parfum altfel,
Al inimii miros care, cumva, surâde,
Și face iarna să dea un pas înapoi,
Și primăvara să apară din tăceri.
Lasă un răspuns