Timp
Poezii

Timp fără timp

Urlă moartea, plânge viața,
Se clatină timpul, fuge clipa,
Omul n-apucă să-și scrie prefața,
Nici pacea să-și fumeze calm pipa.

În privirea primăverii nu e viață!
Sunt doar vise strivite, suflete ucise,
Dorințe amuțite de inimi de gheață,
Trăiri nimicite de arme precise.

E doliu în lume, iubirea a murit pe front,
Doborâtă de bombele unei ambiții absurde
Ce consideră libertatea drept un afront.
Ce păcat! Copiii fug de foc în loc să zburde.

E timp fără timp, sunt clipe fără clipe,
E-o luptă continuă a vieții cu moartea,
Speranța rănită abia mai poate să țipe,
Dar rezistă. Ea știe. Va răzbi. Va putea.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: