Sunt șoaptă cuibărită într-un vis,
Ești adiere a unui bătrân paradis,
Suntem pași făcuți la întâmplare
Pe o stradă pe care ploua infernal.
Sunt și ești doar un gând rătăcit
Pe epava amintirii de alaltaieri,
Sunt și ești pata de pe inima
În care ploua infernal cu iubire.
Ploua cândva infernal doar cu noi,
Din priviri ne vorbeam în tăcere
Și eram doar noi doi împreună
Două inimi căutând infinitul.
Lasă un răspuns