Și-a uitat iubirea clipele cu noi,
A șters amintirea viselor în doi,
Flăcără-i acum într-o altă toamnă,
Pată arămie pe frunza lipsită de vină.
Aș vrea să o strig, să-i aud iar glasul,
Nu m-aude însă, e-ntr-o altă inimă,
Trăiește-n tăcere alintându-și visul,
Neștindu-mi dorul prefăcut în rimă.
A trecut și timpul, a plecat departe,
Vântul abia suflă, risipind durerea,
Ceasul bate gongul, clipa mă desparte
De fiorul dulce ce-l simte doar marea.
Și-a uitat iubirea clipele cu noi,
A șters amintirea ochilor căprui,
E o urmă doar, a unor pași goi
Rătăcind prin versuri albăstrui.
Lasă un răspuns