Timp de noiembrie

Se zbate secunda în foșnet ruginiu, resemnat,

O aud, e un strop de viață pe un drum auriu,

Răsuflarea îi rămâne în urma pașilor nedumeriți

De lacrima ramurilor cu trupul de timp dezgolit.

Destinul îmbracă natura în vise spulberate,

Totu-i trist! Cuvintele nu-s! Frunza e toată o rană,

Neputința e-o ploaie de toamnă,

Eu sunt ființa ce urmează raza de lumină nedefinită,

Prin anotimp răstignit de copaci pătimind,

Într-o zi oarecare, dintr-un timp de noiembrie.