Visăm sa ne întâlnim cu nemurirea,
Să stăm la o cafea, să bem din eternitate,
Să ne-amăgim că moarte n-are trăirea,
Că firul vieții pieirea nu-l rupe.
Pe strada veșniciei ne dorim s-ajungem,
N-avem însă adresa. Bântuim pe alei,
Aparent cunoscute. Iluzii strângem
În fiecare anotimp, le vindem pe doi lei.
Timpul binevoitor ne cumpără iluziile,
Ni le ia în zbor. Le preface-n indicii.
Prea naivi din fire, ridicăm steagul păcii,
Așteptăm să ne dea secunde cu miile.
Sfidător și rece, timpul trece,
Vântul vieții bate, clipa nu răzbate,
Cade, și rapid, ea moare-n floare.
A ei fantasmă în suflet se zbate.
Lasă un răspuns