Drum sihastru

Pe drumul sihastru
Strălucește un astru,
Copacii se-nchină pământului mamă,
Vocea păsărilor se aude-n surdină,
Vântul o ascultă bătând făr’ de vină
Într-o lume haină.
Dimineți pe jumătate ostenite
De nopți pe jumătate odihnite,
Alintă străzile pustii ce își așteaptă oaspeții
Să vină să le calce în căutarea căilor mult râvnite.
Se aud pași fără țintă,
Se simte timpul înghițind flămând secundele,
Se vede un om, un șevalet și o pensulă,
Se întrezărește un peisaj viu
Al unor buze ce cunosc sărutul prea târziu,
Al unor lacrimi ce udă prea des pâmântul,
Al unor flori ce răsar pe mormântul iubirii,
Al zilelor ce au fugit de moarte,
Dar moartea pe ele a călcat…pe drumul sihastru.