Irina Cristina Țenu 
Mă caut! Printre șoapte smerite.
Mă găsesc! Printre litere aflate-n rugăciune.
Mă descopăr! În fața altarului de cuvinte.
Sunt tăcere. Mi-e versul o dulce mângâiere.
Privesc! Raiul naturii moarte.
Aștept! Ecoul să îmi poarte
Spre cer o șoaptă. Roade ale gândului
Să culeg. S-abandonez pieirea
Ce visul mi-l sugrumă.
Pășesc! Pe drumuri înghețate.
Mă pierd! Printre copaci stingheri.
Alerg! Caut căldura sufletului.
Deschid! A inimii ușă.
M-ascund! De frigul mut și surd.
Încerc! Să înțeleg zvâcnirea.
S-ascult! Glasul naturii mele.
Observ! În depărtări sordide
Un vis ce piere înainte de-a înflori.
Mă caut! Printre șoapte smerite.
Mă descopăr! Doar prin cuvinte,
Prin versul ce mi-a fost dat
Să-l scriu fiind tăcere.
