Cărarea mi-e pustie. Doar gândul
De ea știe. Umbra iubirii împrăștie
Ploi surde ce-mi ascund cuvântul, 
În vers divers, în amintirea vie.

Miroase a iubire. Parfum de nemurire.
Sufletul e-n delir. Îl simt, dar nu mă mir.
Trăiește să iubească. Blestemul să oprească,
Să sufere dorind, iubirea mereu să-l însoțească.

Printre cărări pustii, printre iubiri vii,
Sunt liniște ascunsă, sunt doar o filă
Întoarsă, dintr-o carte cu litere aurii,
Izbită în uitare, pe veci și fără milă.

Acolo mi-e privirea, iubind cuvântul
Care pictează, alinând trăirea.
Acolo, în cuvânt, și-a găsit împlinirea.
Acolo, pe-o petală de gând,
A descoperit nemurirea.