Irina Cristina Țenu Limbă dulce, limbă străveche,
Îmi ești rugă, îmi ești cânt,
Îmi ești grai fără pereche,
Ești al vieții dar prea sfânt.
Limba mea cea strămoșească,
Limbă cu gust dulce de miere,
Ai făcut poeții în vers să te slăvească,
Iar cuvântul tău a devenit o caldă mângâiere.
Graiul meu sfânt românesc,
Azi te-așez în al meu vers.
Sufletul cu al tău cuvânt mi-l hrănesc,
Iubirea pentru tine în poezie o revărs.
Limba mea română, tu n-ai seamăn!
Te port în inimă de când stăteam în leagăn,
Iar din vocea mamei răsuna duios
Un cântec atât de frumos.
