Irina Cristina Țenu Port în mine înserări senine,
Așteptări ce-și vând clipele la amanet,
Gânduri ce nu se pot abține
Să ceară versului să le treacă pe-un bilet.
Port în mine ploi aflate în război
Cu vântul singuratic ce abia adie
În urma pașilor reci și goi…
Pierduți prin flori de păpădie.
Port în mine rostiri sublime
Care-și ascund acum chipul de mine
În umbra uitării dintr-un suflet ce se teme
Să ceară vieții ce i se cuvine.
Port în mine o poveste,
Un dor înfipt în inima-mi flămândă,
Nostalgia nopților fără de veste,
Cuvinte ce nu vor iubirea să ți-o vândă.
„Port în mine o poveste,
Un dor înfipt în inima-mi flămândă”
Cat de frumos ai pus in cuvinte dorul si povestea!
Multumesc frumos, Mirela!
Ce gânduri frumoase 🙂 cu toții purtam in noi atatea lucruri minunată și iată ce clar le ai exprimat.
Multumesc frumos!
Ce frumos! Mi-a plăcut mult. Ai împletit minunat cuvintele! ❤
Multumesc frumos!
Port în mine ploi aflate în război…
Fără cuvinte. Superb!
Multumesc frumos!
Frumos și plin emoție. Felicitări!
Multumesc frumos!
Câte gânduri purtăm în noi… Frumos ai scris !
Multumesc frumos!
Foarte frumos! Astept sa te mai citesc!
Multumesc frumos!
[…] ascundă prin visul încă viu, ce se oglindește pe caldarâmul udat de intense trăiri. Îi este frig de dor, de amintirile pe care le […]
[…] mult râvnite. Se aud pași fără țintă, Se simte timpul înghițind flămând secundele, Se vede un om, un șevalet și o pensulă, Se întrezărește un peisaj viu Al unor buze ce cunosc sărutul prea […]