Umed

mai 26, 2017

Trec ploi prin amurgul naiv.
Zeița furtunii culege de pe nori
Un gând senin fără motiv,
Și picură în sufletul rănit albastre comori.

Roua atinge pasul rătăcit.
Păduri de dor urlă flămânde,
E noapte, e lună vie, e vis zăpăcit
De muzica cărărilor blânde.Strofa își șterge pleoapele ude
De versuri de iubire mută.
Zeul din zmeu se face că n-aude
Cum pasul treptat gândul și-l strămută.

Bate vântul creanga vieții.
Se zbat secundele în craterul disperării,
Ne pleacă clipele dulci ale tinereții
Și ale iubirii din spatele trădării.

Un răspuns la „Umed”

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cine sunt

Irina Cristina sunt. Scriitoare și blogger. Scriu despre ceea ce mă pasionează și despre ceea ce mă face să zâmbesc. Cu fiecare text scris, îmi deschid sufletul și las cititorii să pătrundă în lumea mea. În fiecare carte sau text vei descoperi o poveste unică, plină de emoție și inspirație. Reține: cuvintele pot schimba lumea!