Irina Cristina Țenu Ce faci când cazi? Te ridici și mergi înainte! Știi de ce? Fiindcă altă soluție nu există pentru tine. Nu poți? Simți că puterile te-au părăsit rând pe rând? Că sufletul îți este făcut bucățele? Că mintea îți este praf? Stai în genunchi și aduni fiecare bucățică pe care o vezi de printre lacrimile și arzi ochii, iar apoi te ridici și începi să îți refaci și sufletul, și mintea.
Nu este ușor să refaci totul, dar trebuie fiindcă doar tu poți să faci acest lucru. Nimeni altcineva nu o va face. Fiecare are propria viață, propriile greutăți. Chiar dacă poate îți înțeleg disperarea, chiar dacă îți vor spune o vorbă bună, tot nu te vor putea ajuta. Doar tu te poți ajuta. Cheia puterii stă la tine, trebuie doar să o găsești, cât mai repede cu putință.
Cum? Lasă lacrimile să curgă, spală-ți sufletul și apoi, refă-l. Tu poți!
Cum? Uită-te la fiecare răsărit de soare și bucură-te că ți s-a mai oferit o zi. Este un dar fantastic profită de el, căci este unic.
Ce faci când cazi?
Privește în jur la toți acei oameni care nu au poate ceea ce ai tu. Privește la cei suferinzi, și bucură-te de sănătatea ce-ți este dăruită.
Privește la cei flămânzi, și bucură-te de bucatele care le ai pe masă.
Privește la cei fără de familie, și bucură-te pentru cei dragi, care sunt alături de tine. Singurătatea e cumplită.
Privește la cei fără de prieteni, și bucură-te de prietenii pe care îi ai în jurul tău.
Zâmbește, eliberează-ți sufletul din ghearele disperării și refă-l, bucurându-te de tot ceea ce ție ți se oferă în fiecare clipă. Ai șansa de a privi spre soare și de a-ți hrăni sufletul și trupul cu daruri minunate. Ai șansa de a te bucura de viață cum se cuvine, nu o rata.
Unde este fericirea? Fericirea e șireată. E mereu pusă pe șotii. Vrea ca noi să o simțim, nu să o vedem. Ea nu este un lucru palpabil, ci un sentiment care sălășluiește în fiecare bătaie de inimă.
Fericirea nu își dorește să fie căutată, ci vrea ca noi să înțelegem unde sălășluiește ea. Ciudat este că, noi, oamenii, aproape niciodată nu ne dăm seama de acest lucru. Și o căutăm intens, stând în genunchi și lamentându-ne din ce în ce mai tare.
De ce unii au noroc mai mult decât mine? De ce alții au ce eu aș vrea să am? De ce mie mi se oferă altceva? Întrebări, întrebări, întrebări… Atâtea întrebări fără rost îți macină sufletul și te împiedică să te ridici și să te bucuri de darurile prețioase care ți-au fost oferite.
Suntem diferiți. Prin urmare, fiecare primește ceea ce îi este dat să primească. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Frământările nu își au niciun rost. Noi nu putem schimba ceea ce ni se oferă, dar ne putem bucura de fiecare clipă, de fiecare răsuflare care ne este dăruită.
Am căzut. Da, și ce? Atâta timp cât respirăm, cât viața ne ține de mână, ne putem ridica și merge înainte. Avem atât de multe de făcut, încât nu ne putem permite să irosim clipele care în dar ne sunt oferite.
Timpul zboară, anii ni-i ia, viața se duce, ce-am avut nu mai putem aduce înapoi, dar putem profita de ceea ce ni se oferă.
Așa că, dacă ai căzut…privește în jur la tot ce ai….respiră adânc privind spre Soare…ridică-te și mergi înainte, orice ar fi. Atâta timp cât viața te ține de mână….poți face orice. Profită de asta!
