Tristețe ciudată

O tristețe ciudată
în noaptea cu vise argintii
a cuprins singurătatea înlăcrimată
de umbra ta ce dansează în mine,
privindu-mă în ochi…luându-și rămas bun….
M-agăț de visele care încep să se destrame,
te strig, dar nu m-auzi, căci ești deja departe…
De mine ai fugit, lăsându-mă cu inima în palme.
Te rog, vino înapoi și-o ia, căci e a ta!
Nu o lăsa să plângă dezgolită în palmele-mi reci,
bătute de crivățul din iarna despărțirii.
Alungă-i ei tristețea din ochii ce varsă
o lacrimă caldă ce se transformă în
albastre flori precum cerul senin de printre nori.
Zâmbește-mi în vis și cheamă-mă în paradis
să dansăm amândoi un dans în doi.