Trăim fiecare clipă în contratimp
Tresărind la gânduri confuze,
Iubim viața din fiecare anotimp
Ce se îmbracă și se dezbracă de frunze.
Din inimă ne pleacă multe doruri
Pe frontul sorții ce le cheamă
Pentru a se lupta uneori,
Cu sufletul ce tot le reclamă.
Fulgerător trece vremea pe lângă noi,
Indiferentă la strigătul unor eroi
Ce și-au iubit viața și semenii,
Dar s-au jerfit cu gândul la ai lor copii.
Plânge acum durerea abandonată
într-un colț de suflet,
Dar n-o aude nimeni s-o aline…
Toți cei ce au rămas pe frontul fără de brevet,
Sunt năuciți… adeseori… de atâta ”bine”.
Lasă un răspuns