Irina Cristina Țenu Nu am uitat
Cum soarta din întâmplare
Pașii spre tine într-un vis de primăvară mi i-a purtat,
Cum inima la harpă o serenadă mi-a cântat,
Iar sufletul de fericire mi-a dansat.
Nu am uitat
Adierea caldă a vântului care ne-a învăluit iubirea mută
Ce s-ascundea în sufletul trezit de iubirea surdă.
Am tot strigat-o, dar nici că a putut s-audă.
Nu am uitat
Privirea caldă ce-mi tot spunea:
Rămâi, rămâi…nu pleca…
Dar soarta de mână m-a luat…
Și am pășit printr-o ploaie de gânduri timide,
La piept strângând amintirea ta.
Nu am uitat…
Nici amintirea nu a putut să uite…
Și stă mereu în al meu suflet
Pictând un tablou abstract din frânturi de clipe trăite
Într-un vis trecut de primăvară.
