Și-mi pare rău
Că astăzi omul des rostește
Cuvinte care dor
Sufletul ce tot rătăcește
După o clipă de amor
Ce a plecat în zbor
Spre cerul care n-are
Răgaz și tot vestește
Despre viața ce trece,
Despre chipul care în sufletu-mi se oglindește
Dar îmi e străin de împlinirea ce răvnește
Un loc în inima ce nu vorbește.
Și-mi pare rău,
Și ochii îmi spun că ar vărsa o lacrimă
Pentru acea privire boemă,
Dar îi opresc, căci nu se merită să facă o dramă
Pentru cea ce nu îi bagă în seamă.
Și-mi pare rău că timpul trece
Și se tot duce fără să-i pese
De viața ce tot petrece
Valsând desculță pe asfaltul rece.