Irina Cristina Țenu Gândind la clipele ce-n fugă au trecut,
Mă răscolește visul pe care l-am pierdut
În vâltoarea iubirii care nicicum nu a vrut
Să-și împlinească în calea mea destinul.
Gândind la zbuciumul mut
Al inimii îngândurate de demult,
Ascult ecoul ei plângând
În noaptea cu muze argintii.
Gândind, speranța îmi ridică
Condeiul de pe foaia adormită
Și-așază pe ea într-o clipită
Frânturi din inima rănită.
