Îmi este cuvântul agățat
De sufletul ce stă în bătaia amintirilor
Și soarbe din pocalul clipelor
Ce au fugit spre trecutul răsfățat
De o iubire de pe tărâmul viselor.
Așteaptă savurând din liniștea nopților,
Privește cerul tot sperând
La ziua-n care de suflet el se va desprinde
Și se va așeza curgând
Pe foaia albă de hârtie
De pe biroul care știe
Multe povești răsărind
Din sufletul în agonie.