Sunt dor nestins
De ploaia
Ce-a căzut
În ropote
De-aplauze
Peste sufletul
Ținut treaz
De privirea înflăcărată
De altădată.

Sunt dor

Sunt surâs
Stins
De ochii reci
Ce mi-au transmis
Că Tu și Eu
Am fost cândva
Un vis sublim
Care a murit
Fredonând
O melodie de amor
Despre un El și Ea
Care ar fi putut deveni Iubire,
Dar nu a fost să fie.

Sunt vânt,
Sunt cânt,
Sunt cuvânt
Ce se așterne
Pe foaia mângâiată
De pana timpului solitar
Din sufletul ce glăsuiește
Despre ale sale taine.
Ai vrea tu sa le afli?

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă mai multe la Irina Cristina

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura