E o noapte de vară.
O noapte în care
O ploaie de stele argintii
Cade-n şuvoaie peste al meu suflet adormit
Şi îmi trezeşte şi visul,
Şi gândul,
Care se adăpostesc
La masa tăcerii
De sub sălciile plângătoare ale inimii.
Totul atunci în jurul se opreşte,
Căci visul de gând se apropie,
Un sărut îi fură
Şi-l înalţă pe culmile fericirii,
Acolo unde îl aşteaptă
Împlinirea iubirii.
E o noapte de vară
În care mută îmi este privirea
În faţa tabloului sublim
În care un vis
Şi un gând
Se iubesc fremătând
De dor neîncetat.
E o noapte de vară
În care un vis de primăvară
Se întâlneşte cu-un gând
Veşnic treaz,
Alergând
Spre acea clipă plângând
Dintr-o zi de demult.
E o noapte de vară
E vis,
E un gând,
Sunt un OM meditând
Într-un timp
Dintr-o viaţă.
Lasă un răspuns