Spune-mi că tăcerea
Ce pe noi ne-a îmbrățișat,
Când pe țărmul mării
Ne plimbam în amurg,
Cu stelele va vorbi,
Calea fericirii să ne-o lumineze.
Spune-mi că ale noastre suflete,
Pereche vor fi mereu
Pe drumul vieții
Știute și neștiute.
Spune-mi că dorul din inimile noastre
Se va transforma în sete,
Și, astfel, noi ne vom sorbi
În fiecare clipă din priviri.
Spune-mi…
Doar spune-mi…
O vorbă,
Un gând,
Un cuvânt dulce de iubire,
Pe care să le scriu
Cu penița inimii
În cartea nemuritoare a sufletelor noastre.
Lasă un răspuns