Lăsă-mă, iubită viață
S-ascult sunetul ploii,
S-aud chemarea ei
În miez de noapte,
Să ne-ntâlnim
Sub clar de lună,
Să îi permit
Pe trupul meu
Să cadă în șiroaie,
În suflet să-mi pătrundă
Și să spele amprentele
Acelor clipe în care
El, Destinul, cu mine s-a jucat.
Lăsă-mă, iubită viață
Să-ncep un dans cu ploaia,
Să simt cum într-ale sale mreje mă cuprinde
Și-mi promite
Că sufletul-mi pustiu
Într-un izvor de liniște și pace
Ea îl va transforma.
Lăsă-mă, iubită viață
Să merg prin ploaia rece,
Să mă trezesc brusc din visare
Și să-nțeleg că ale noastre drumuri
Oricând pot fi despărțite,
Ceea ce-nseamnă
Că nu contează
Decât că eu și tu
Suntem acum, aici,
Mână de mână
Pe drumul sorții
Presărat cu lacrimile de fericire
Ale cerului.
Lasă un răspuns