Irina Cristina Țenu Pe-o aripă de vis
Mi-am așezat un dor
Și l-am privit cum se-nalță
Și se apropie
De luna dintre stele
Și-ncearcă să-și găsească
Un loc al lui
De unde mereu să strălucească.
Pe- o aripă de vis
Mi-am așezat o stea
Furată de pe cer
Și am privit-o cum
În suflet a intrat
Și-a scotocit prin el
În căutare de cuvinte adormite.
C-o strălucire intensă
La viață le-a trezit
Apoi, s-a așezat în colțul inimii
Și le-a privit cum rând pe rând
Se-ntind și formează
O câmpie de flori nemuritoare
Cu parfum de poezie.
Pe-o aripă de vis
Mi-am așezat
Un gând,
Trăiri dintr-un alt timp,
Dorințe rătăcite,
Un amalgam de clipe moarte,
Priviri reci,
Ochi absenți,
Izvor secat de lacrimi,
Și le-am poruncit să zboare
Spre Zarea Uitării.
Pe-o aripă de vis
Am vrut să mă așez apoi și eu,
Dar soarele deodată mi-a zâmbit
Şi m-am trezit
Şi-am înţeles că totul nu fost
Decât un alt vis nocturn.
Of, viaţă, de-ai şti ce rău îmi pare!
