Irina Cristina Țenu Când mă uit în ochii vieţii
Văd în ei regrete
Ascunse în spatele
Şiroaielor de lacrimi.
Când mă uit în ochii vieţii
Văd ani ce au trecut pe lângă mine
Sperând că am să-i observ,
Şi am să-i poftesc
La masa vieţii
Împreună să ne înfruptăm din deliciile sale.
Când mă uit în ochii vieţii
Văd iubirea ce regretă
Că nu s-a putut uni cu viaţa,
Atunci când şi-a dorit.
Când mă uit în ochii vieţii
Văd enigme
Ce aşteaptă
Să fie desluşite.
Când mă uit în ochii vieţii
Văd suflete cu aripile frânte
Căzute pe corabia distrusă
A furtunosului destin.
Când mă uit în ochii vieţii
Văd două santinele
Ziua şi noaptea
Ce ne veghează cursul vieţii.
Când mă uit în ochii vieţii
Văd cum rând pe rând
Suntem chemaţi la apel.
Nu ne-am duce,
Dar nu avem încotro.
Când mă uit în ochii vieţii
Văd durerea despărţirii iminente,
Văd întrebări făr’ de răspuns,
Văd clipe ce aleargă,
Văd timpi ce se despart,
Văd contrarii ce totuşi se atrag.
Probabil de aceea viaţa
De mine îşi fereşte privirea
Şi-şi vede de-ale ei.
Ştie că dacă aş vedea prea multe
De ea nu m-aş mai putea bucura.
Şi totuşi văd,
Şi totuşi nu pot face nimic.
Viaţa-i un dar prea mare,
Eu sunt un om prea mic.
