Pe drumul vieții cândva ne-am întâlnit
Să fie oare întâmplare?
Sau destin?
Nu am înțeles,
Căci am plecat
După scurt timp pe un alt drum,
Rătăcind fiecare după împlinire.
Continui să merg pe drumul vieții
La întâmplare sau după destin…
Privesc în urmă
Și văd cum mă urmărește o-ntrebare.
De ce-ul tot aleargă să mă prindă,
Eu tot alerg să nu mă prindă,
Dar la un moment dat obosesc
Și mă cuprinde,
Îmi strânge sufletul
Și mi-l închide
Într-o minusculă colivie de gânduri plină.
Lupt sufletul să mi-l eliberez
Mă zbat și rog De ce-ul
Să-mi răspundă:
De ce ne-am întâlnit?
Ce-a fost, întâmplare sau destin?
Lasă un răspuns