Meşterul

Astăzi…

Gândurile senine,

Bucuriile firave,

Curcubeul de vise,

Tristeţile făr’ de glas

Vor să iasă-n grabă

Dintr-un suflet care

Le-a fost adăpost

Vreme -ndelungată.

Ele au hotărât să călătorească

Într-o lume -n care

Se aude că trăieşte-un meşter

Tare priceput în a făuri

Simboluri ce se numesc litere

Şi pe care apoi, frumos le uneşte

Pentru a crea cuvinte…

Astăzi însă,

Bătrânul meşter făurar

Nu vrea să se ridice

De pe scrinul său.

Astăzi, alege să ignore

Al gândurilor strigăt,

Al bucuriilor glas

Al viselor imbold,

Şi al tristeţilor rugăminţi fierbinţI.

Astăzi, el tace…

Şi-şi odihneşte peniţa

Cea din greu muncită.

Resemnate….

Gândurile, bucuriile, visele chiar şi tristeţile

Se-ntorc în sufletul care adăpost le-a fost atâta vreme.

Ştiu că sufletul este unicul care le poate ocroti

De orice furtună de pe ţărmul vieţii…

Fiindcă e mereu deschis,

Binevoitor, dar şi răbdător.

Tăcerea începe a se lăsă treptat

Şi să cuprindă totul în jur….

Condeiul, meşterul făurar cel tare priceput

Se odihneşte-n tăcere

Alături de sufletul ce-n astă viaţă

E-nvăţat să rabde…