Aromă de fum şi 7 E-uri într-o conservă de fasole cu afumătură!

 

Conservă De Fasole

Una din două conserve de fasole cu afumătură conţine E-uri!

30% din conservele de fasole cu afumătură analizate conțin între 4 şi 7 aditivi!

Între 51,5 grame fasole şi 165 grame fasole boabe într-o conservă de fasole cu afumătură!

Între 30 grame şi 63 grame de costiţă afumată într-o porţie de fasole!

Între 30 grame şi 54 grame cârnați afumați într-o porție de fasole!

Între 15 grame de proteine şi 30 grame de proteine într-o porție de fasole cu afumătură!

Între 6,3 grame de grăsimi şi 21,6 grame de grăsimi într-o porţie de fasole cu afumătură!

O porţie de fasole cu afumătură asigură necesarul zilnic de sare pentru un adult!

5,4 grame de sare într-o porţie de fasole cu afumătură!

6,6 grame de zahăr într-o porție de fasole!

Valoarea energetică a unei porţii de fasole cu afumătură variază între 225 kcal şi 468 kcal!

Asociația Pro Consumatori (APC), organizație de utilitate publică din anul 2005 cu o activitate neîntreruptă de peste 31 de ani în domeniul apărării drepturilor și intereselor economice ale consumatorilor, membră a Organizaţiei Europene a Consumatorilor (BEUC) din anul 2005, a lansat pe 24 ianuarie anul curent Campania naţională de informare şi educare a consumatorilor „Atenție la etichetă!”, cu scopul de a atrage atenţia consumatorilor cu privire la importanţa înţelegerii informaţiilor menţionate de producătorii de produse alimentare pe etichetele acestora.

Experţii APC au analizat următoarele 20 de mărci de conserve de fasole cu afumătură: Mandy Foods, Ardealul Fainoşag, Simplu, Sadu, Moldova în bucate, Bunătăţi de Topoloveni, Baroni, Atelier de mâncare Mediaş, Scandia Sibiu, Răsfăţ de la Marioara, Capricii şi Delicii, Cora, Spring Foods, Delicios, Carrefour, Silvania, Carpaţi, Casa Gustului, Auchan, Cara, comercializate în magazinele marilor reţele comerciale.

Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.

În unele conserve de fasole cu afumătură adaosul de sare atinge niveluri ridicate de până la 5,4 grame pentru o porţie/300 grame produs, depăşindu-se astfel necesarul zilnic de sare al unui adult.

Românii consumă zilnic de 2-3 ori mai multă sare “iodată” decât cantitatea recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care este de 5 grame de sare zilnic. Acest consum ridicat de sare explică rata ridicată a hipertensivilor – circa 40% din populația adultă a țării noastre – precum și numărul mare de decese provocate de bolile cardiovasculare și atacurile cerebrale. Cea mai bună soluție ca să reduci consumul de sodiu este să înlocuiești sarea cu arome și condimente. Sarea este combinația dintre sodiu și clor, iar sodiul consumat în exces este foarte dăunător organismului. Sodiul dublează riscul unui accident vascular cerebral, crește tensiunea arterială și este un factor favorizant în apariția celulitei și a tulburărilor grave de metabolism, afectând rinichii și ficatul.

La realizarea studiului s-a avut în vedere, în primul rând,  identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs pe baza informațiilor menţionate pe ambalajul fiecărei mărci de conservă de fasole cu afumătură. În cele 20 de conserve de fasole cu afumătură s-au identificat 13 aditivi alimentari, după cum urmează: ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu, polifosfaţi de sodiu, glutamat monosodic, benzoat de sodiu, sorbat de potasiu, acid ascorbic, caragenan, gumă de xantan, eritorbat de sodiu, gumă guar, caramel, acid citric.

În ceea ce privește prezența aditivilor de mai sus în conservele de fasole cu afumătură analizate, situația se prezintă astfel:

Două conserve de fasole cu afumatură din 5 conţin nitrit de sodiu!

Una din 5 conserve de fasole cu afumătură conţine ascorbat de sodiu!

Una din 3 conserve de fasole cu afumătură conţine polifosfaţi de sodiu!

Una din 3 conserve de fasole cu afumătură conţine monoglutamat de sodiu!

Una din 5 conserve de fasole cu afumătură conţine caragenan!

Una din 4 conserve de fasole cu afumătură conţine aromă de fum!

În ceea ce priveşte impactul pe care îl au aditivii alimentari din conservele de fasole cu afumătură asupra sănătăţii consumatorilor, aceştia trebuie să cunoască efectele E-urilor pe termen mediu şi lung, astfel:

Conservă De FasoleAromele artificiale reconstituie orice tip de aromă naturală, fiind adăugate produselor alimentare pentru a le modifica mirosul și/sau gustul în direcţia  inducerii unor percepţii organoleptice false.

Aroma de fum este un produs obținut prin fracționarea și purificarea unui condensat de fum, care se foloseşte de către unii procesatori de alimente din considerente legate de costul mai mic al utilizării acestora comparativ cu costul afumării cu fum natural obţinut din diferite esenţe de lemn. Din păcate, aroma de fum este o substanţă cu potenţial cancerigen.

E 150a – caramel simplu, cel mai utilizat colorant artificial. Poate provoca hiperactivitate şi probleme gastrointestinale. Consumul lui nu este recomandat copiilor hiperactivi.

E 150d – caramel sulfit de amoniu. Poate provoca probleme intestinale după ingestia unor cantităţi mari.

E202 – sorbat de potasiu, conservant. Este un aditiv ce irită pielea, ochii şi mucoasele. Poate fi genotoxic și mutagen pentru celulele sângelui uman.

E 211– benzoat de sodiu, conservant sintetic care, în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă. În urma unui studiu realizat pe 200 de sortimente de sucuri de către FDA (Federal Trade Commission – USA) în anul 2005, la 10 dintre acestea s-a identificat un conținut de benzen cuprins între 7 și 89 ppm (părți per milion), limita maximă admisă în apa potabilă fiind de 5 ppm.

E250 – Nitritul de sodiu este un conservant artificial care se foloseşte pentru inhibarea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii produselor din carne (culoarea roz a unor mezeluri şi preparate afumate). Nitritul de sodiu este inclus de autorităţile europene şi nord americane pe lista substanţelor potenţial cancerigene, în special pentru tractul digestiv (stomac). E250 devine periculos în urma interacţiunii sale cu proteinele din alimentul conservat. În ţări precum Germania, Norvegia, Suedia sau Canada, acest conservant este interzis.

E 300 – acid ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care în cantități mari poate produce diaree, atacă smalțul dinților și formarea calculilor la rinichi.

E301 –ascorbatul de sodiu se foloseşte ca antioxidant şi este sarea de sodiu a acidului ascorbic (vitamina C, un acid natural), care se găseşte în mod natural în majoritatea fructelor şi legumelor.

E 330 – acid citric – este un compus organic, cristalin, fără culoare, care aparține clasei de acizi carboxidici și este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale și poate ataca smalțul dinților. Acidul citric nu este recomandat în alimentația copiilor și nu trebuie consumate alimente ce conțin acid citric de către cei care au afecțiuni cardiovasculare sau renale, afecțiuni ale aparatului digestiv și diaree.

E407 – Caragenanul este un gelifiant, agent de îngroșare. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar.

E412 – Guma de guar este o polizaharidă folosită în industria alimentară ca stabilizator, emulgator și agent de îngroșare. Poate provoca greață, flatulență și crampe.

E415 – Guma de xantan este produsă prin fermentarea glucozei, sucrozei sau lactozei de bacteria Xanthomonas campestris. Poate provoca balonare, flatulență, diaree, crampe abdominale și scăderea glicemiei.

E452 – Polifosfații pot provoca alergii, dereglări hormonale, boli intestinale și creșterea valorii colesterolului. Polifosfații dezechilibrează balanța calciu-fosfor, împiedicând fixarea calciului în oase, favorizând apariția osteoporozei.

E621 – Monoglutamatul de sodiu este un potenţiator de gust şi aromă. Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului. Nu trebuie consumat de femei însărcinate, copii, hipoglicemici, bătrâni sau cardiaci.

„Lipsa de reglementare adecvată și mai ales lipsa controlului sever în industria alimentară au facilitat instalarea unei stări de libertate rău înțeleasă la nivelul producției de alimente, spre dauna consumatorilor. Citirea etichetelor, considerată de unii autori singura posibilitate a consumatorilor de a cunoaște realitatea – o realitate dezolantă – nu aduce nicio satisfacție și nu compensează sentimentul de victimă al consumatorului.

Mai mult, stresul creat de sentimentul neputinței de a te apăra de sistemul viciat aduce angoasă, boală, morbiditate. În plus, câți dintre consumatori înțeleg corect informațiile de pe etichetele ambalajelor, informații pe care producătorii le tot mișcă în sens incomprehensiv, făcându-le tot mai greu de înțeles.

Din acest punct de vedere sunt mai liniștiți cei care nu se interesează de astfel de informații și care compun două tabere: unii merg pe calea trasată de mesajul promoțional (nefiind presați de lipsa de bani), ceilalți (mai nenorocoși) merg la prețul minim.

Nevoia de corectare aparentă a lipsurilor materiilor prime tot mai modeste folosite pentru producerea conservelor de fasole cu afumătură, dorința de prelungire a termenului de valabilitate a produsului, intenția de a conferi caracteristici senzoriale tentante pentru consumatori, tendința de aliniere a caracteristicilor produsului la cerințe tot mai restrictive specifice dietelor pe care trebuie să le respecte mereu mai mulți consumatori suferinzi etc. au condus la situația că lista ingredientelor din conservele de fasole cu afumătură comercializate curent în rețeaua comercială stârnește nedumerire și teamă, și nu interes gastronomic.

În privința efectelor ingredientelor și aditivilor cu acțiune nocivă asupra corpului uman, trebuie remarcat că toate sistemele organismului sunt afectate, în măsură mai mare sau mai mică, mai curând ori mai târziu, dacă se permanentizează consumul de conserva de fasole cu afumătură.” Prof. univ. dr. Ion Schileru, ASE București.

„La alegerea unei conserve de fasole cu afumătură trebuie să aveţi în vedere cantitatea de fasole şi carne din respectivul produs, principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi/acizi grași saturați, conținutul de sare, evitându-se acele conserve care au în compoziție aditivi alimentari, cum ar fi monoglutamatul de sodiu, caragenanul, polifosfaţii, benzoatul de sodiu, sorbatul de potasiu și nitritul de sodiu. Consumatorii nu trebuie să achiziționeze conservele de fasole cu afumătură care au ambalajul bombat, lovit, cu puncte sau pete de rugină, acestea reprezentând un adevărat pericol pentru sănătatea lor. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, conservele de fasole cu afumătură nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor, femeilor însărcinate şi a adulților cu afecțiuni cardiovasculare”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.

Scandalul european al alimentelor contaminate cu oxid de etilenă este tratat cu superficialitate de ANSVSA!

Alimentelor Contaminate

Asociaţia Pro Consumatori solicită de urgenţă Primului Ministru constituirea unei celule de criză pentru monitorizarea alimentelor contaminate cu oxid de etilenă, alcătuită din reprezentanţi ai ANPC-ului, ANSVSA-ului, Direcţiei Generale a Vămilor, Ministerului Agriculturii, Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Economiei şi ai asociaţiilor de consumatori. Consumatorii români consumă alimente cu oxid de etilenă de mai bine de 10 luni, iar ANSVSA-ul nu a luat nicio o măsură pentru a diminua în intensitate acest atac la sănătatea românilor.

În timp ce în Belgia şi Franţa, de exemplu, au fost retrase de la comercializare sute de produse alimentare diferite, de la produse alimentare ecologice, produse de panificaţie, preparate cu carne, preparate cu lapte, uleiuri vegetale, sosuri şi până la dulciuri, în România s-au retras în cursul anului 2021 doar câteva loturi de îngheţată şi câteva baxuri de băuturi răcoritoare! Ce a făcut ANSVSA-ul ca punct naţional de contact în Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje al Uniunii Europene? ANSVSA-ul a ţinut ascunsă această criză alimentară care afectează viaţă şi sănătatea a milioane de români!?!

Pe site-ul ANSVSA nu am găsit măcar un comunicat de presă prin intermediul căruia să se atragă atenţia opiniei publice în legătură cu această contaminare cu oxid de etilenă, deosebit de gravă, a multor categorii de produse alimentare! În alte ţări ale Uniunii Europene, instituţiile cu atribuţii în domeniul siguranţei alimentare fac mii de analize de laborator în vederea identificării tuturor produselor alimentare contaminate cu oxid de etilenă!

În România, ANSVSA-ul se ocupă doar cu publicarea pe site-ul instituţiei a notelor de retragere de la vânzare ale unor operatori comerciali, în conţinutul cărora există menţiuni înşelătoare pentru consumatori de genul “Stabilizatorii pe bază de plante folosiţi în producerea îngheţatei „X” sunt folosiţi în cantităţi extrem de mici în produsele finite, astfel încât considerăm că nu prezintă un risc pentru sănătatea consumatorilor” saude genul „producătorul „Y”, a inițiat retragerea de la comercializare a produselor menționate mai sus, ca măsură de prevenție, existând suspiciunea potențială de prezență a oxidului de etilena (OET) întrunul din ingredientele utilizate în fabricarea produselor” sau „nivelul de oxid de etilenă din înghețată este minimal și mult sub limitele legale din Europa pentru ingredient. Consumarea produsului nu este nocivă.” sau „Stabilizatorii pe bază de plante utilizați de … sunt livrați ca un amestec de ingrediente stabilizatoare diferite și sunt folosiți în cantități extrem de mici în produsele noastre finite, astfel încât este considerat foarte puțin probabil să prezinte un risc pentru sănătatea consumatorilor.”

În ceea ce priveşte despăgubirea consumatorilor care au achiziționat mărcile de îngheţată sau mărcile de sucuri menţionate în notificările de pe site-ul ANSVSA, aceştia sunt lăsaţi la mila şi dispoziția comercianţilor, care în acele notificări le promit consumatorilor vouchere „Dacă solicitați rambursarea pentru mai multe produse, vă rugăm să trimiteți o poză cu toate ambalajele produselor împreună: Vă vom rambursa un voucher de cumpărături de valoarea produselor achiziționate.”procedând în acest fel operatorul economic îi obligă pe consumatori să cumpere tot de la el!

Toate alimentele contaminate cu oxid de etilenă, un dezinfectant cancerigen interzis în Europa, trebuie retrase de la vânzare din ţările membre ale Uniunii Europene, este mesajul Comisiei Europene către autorităţile responsabile cu siguranţa alimentară.

Poate părea evident, și totuși au fost necesare trei întâlniri ale celulei de criză formată din reprezentanți ai Comisiei Europeane, ai  punctelor de contact naţionale din cadrul SRAAF (Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje) al Uniunii Europene și ai Autorităţii Europeane pentru Siguranța Alimentară (EFSA) pentru a se ajunge la această concluzie!

Ce este oxidul de etilenă şi când s-au tras primele semnale de alarmă în legătură cu contaminarea alimentelor cu acest gaz toxic?

A făcut ANSVSA-ul analize cu privire la existenţa oxidului de etilenă în loturile de seminţe de susan importate din India?

Oxidul de etilenă este o substanţă chimică în stare gazoasă care are proprietăţi antibacteriene, antivirale şi antifungice, adică omoară virusurile, bacteriile, fungii şi orice alte tipuri de microorganisme care pot dezvolta boli ce depreciază anumite materii prime folosite în industria alimentară.

Folosit mulţi ani ca dezinfectant capabil să prevină mucegaiul şi să reducă riscul de salmonela, oxidul de etilenă a fost interzis ca pesticid în Uniunea Europeană din anul 1990, iar din anul 2011 a fost interzis ca produs de protecţie a alimentelor şi furajelor!

Oxidul de etilenă irită pielea, ochii, căile respiratorii, provoacă dureri de cap, greaţă, vărsături, iar pe termen mediu şi lung provoacă diferite tipuri de cancer şi anomalii genetice. În prezent, în Uniunea Europeană, este permisă folosirea oxidului de etilenă doar pentru dezinfectarea echipamentelor medicale din spitale şi alte locaţii cu destinaţie medicală.

În România, în anul 2021, a fost mediatizată numai contaminarea cu oxid de etilenă a gumei de caruba folosită la fabricarea unor îngheţate şi sucuri! ANSVSA nu a pus în dezbatere publică în cursul anului 2021, în niciun moment, seminţele de susan contaminate cu oxid de etilenă, importate din India, seminţe care se regăsesc în compoziţia a sute de produse alimentare, de la produsele de panificaţie (fursecuri, covrigi, biscuiţi) la unele preparate cu carne, cu brânză, suplimente alimentare până la uleiul din seminţe de susan.

Comisia Europeană a decis că începând cu 26 octombrie 2020 loturile de seminţe de susan importate din India să fie însoţite de certificate de calitate şi rapoarte de analize care să garanteze conformitatea cu standardele europene în materie de siguranţă alimentară.

Totodată, statele membre au obligaţia să crească frecvenţa controalelor la frontieră cu privire la verificarea existenţei oxidului de etilenă în seminţele de susan. Alerta europeană referitoare la existenţa oxidului de etilenă în seminţele de susan a fost semnalată în septembrie 2020 de o companie din Belgia care a informat Agenţia federală pentru siguranţa şi controlul alimentelor din Belgia (AFSCA) cu privire la existenţa oxidului de etilenă peste nivelul maxim admis de legislaţia europeană într-un lot de seminţe de susan.

Autoritatea din Belgia după ce a analizat veridicitatea sesizării acelei societăţi comerciale a notificat acest lucru pe Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje al Uniunii Europene, pentru că din acel moment autorităţile responsabile cu siguranţa alimentară din ţările UE să facă analize de laborator asupra loturilor cu seminţe de susan importate din India!

Urmare a acestei alerte, în Belgia s-au retras de la vânzare 105 tipuri de produse alimentare cu seminţe de susan, în ultimul trimestru al anului 2020. În România s-au retras de la vânzare în ultimul trimestru al anului 2020 doar 12 produse diferite care aveau în compoziţie seminţe de susan!

Autoritățile sanitare franceze au fost informate la începutul lunii septembrie 2020 de către omologii lor belgieni, prin intermediul RASFF, despre prezența unui produs chimic, oxid de etilenă, la un nivel mai mare decât limita maximă reglementată în anumite loturi de semințe de susan importate, se arată într-un comunicat al asociaţiei de consumatori Que Choisir din Franţa publicat în data de 2 noiembrie 2020 pe site-ul acestei organizaţii. Eficienţa autorităţii franceze pentru siguranţa alimentară în combaterea acestei crize se reflectă în cele 250 de produse diferite retrase în ultimul trimestru al anului 2020!

În peste 250 de tone de semințe de susan din 34 de loturi care proveneau din India, de la mai mulți exportatori diferiți a fost detectat în Franţa un nivel ridicat de oxid de etilenă. În timp ce nivelul maxim admis pentru oxidul de etilenă în produsele alimentare este de 0,05 mg/kg, cantitatea de oxid de etilenă depistată prin analize de laborator de către Direcţia generală pentru concurenţă, consum şi controlul fraudelor (Franţa) în loturile de seminţe de in importate din India a fost şi de 1000 de ori mai mare decât nivelul permis de legislaţia europeană!

În Belgia nivelul de oxid de etilenă identificat în seminţele de susan a fost şi de 185 mg/kg, adică de 3700 de ori mai mare decât limita maxim admisă, respectiv 0,05 mg/kg.

Aflăm dintr-un articol publicat pe site-ul asociaţiei de consumatori Que Choisire din data de 18 decembrie 2020, că acţiunea de contaminare a cel puțin 3.000 de tone de susan cu oxid de etilenă nu a fost întâmplătoare.

Producătorii indieni au folosit cu bună știință oxidul de etilenă, ca produs de decontaminare, urmare a presiunii exercitată de Uniunea Europeană asupra Indiei pentru a evita contaminarea susanului cu salmonella, la care s-a adăugat şi frecvenţa scăzută până la inexistenţa controalelor realizate de ţările Uniunii Europene cu privire la identificarea oxidului de etilenă în loturile cu seminţe de susan. Conform declaraţiilor reprezentanților Comisiei Europene în fiecare an se importă 60.000 de tone de seminţe de susan din India!

APC susţine demersul Organizaţiei Mondiale a Consumatorilor referitor la reducerea poluării cu material plastic!

Pe 15 martie, de Ziua mondială a drepturilor consumatorilor  asociaţiile de consumatori din întreaga lume lansează un apel la nivel mondial privind reducerea poluării cu plastic. Ziua mondială a drepturilor consumatorilor, coordonată de Consumers International, confederaţia de asociaţii a consumatorilor din întreaga lume, este marcată în fiecare an pe 15 martie pentru a sublinia importanţa protecţiei consumatorilor.

Materialul plastic este folositor în viaţa cotidiană, însă producţia şi consumul de plastic, mai ales cel de unică folosinţă, a devenit excesiv generând o adevărată problemă cu impact asupra ecosistemului şi a sănătăţii noastre. Măsurile luate în perioada pandemiei generată de COVID-19 au dus la creşterea poluării cu plastic, prin folosirea produselor de unică folosinţă precum măştile faciale, mănuşile şi ambalajele alimentare.

Consumatorii sunt preocupaţi tot mai mult de reducerea poluării cu plastic şi deja au început să ia măsuri în acest sens. Un studiu global din anul 2019 a evidenţiat faptul că există o reacţie puternică a consumatorilor faţă de amploarea deşeurilor de plastic: 82% din respondenţi folosesc instrumente de curăţare reutilizabile în loc de alternativa instrumentelor de plastic de unică folosinţă, 72% folosesc sacoşe reutilizabile la cumpărături, iar 62% folosesc sticle reutilizabile. În ciuda utilizării sporite a plasticului de unică folosinţă pe durata pandemiei, 55% din consumatori au devenit mai preocupaţi faţă de mediul înconjurător, iar 74% din consumatorii din Statele Unite, Europa şi America de Sud sunt dispuşi să cheltuiască mai mult pentru ambalaje reciclabile.

O schimbare sistemică a relaţiilor de pe piaţă este necesară la toate nivelurile: guverne, firme şi organizaţii de standardizare, pentru a face ca un consum sustenabil să devină o soluţie optimă pentru consumatori.  Pentru a se obţine impactul la scară internaţională, este necesară o dezvoltare în care opţiunile nesustenabile nu mai sunt viabile. Acest lucru se poate obţine prin câteva căi, respectiv  punerea la dispoziţie a unor alternative sustenabile, accesibile şi ieftine, construirea unei infrastructuri eficiente de reciclare sau măsuri pentru a asigura consumatorilor informaţiile de care au nevoie pentru a face o alegere în cunoştinţă de cauză.

De Ziua mondială a drepturilor consumatorilor din 2021 se lansează o campanie internaţională care se va concentra pe următoarele 7 acţiuni: Regândeşte, Refuză, Reduce, Refoloseşte, Reciclează, Repară şi Înlocuieşte. Consumatorii îşi pot reevalua obişnuinţele de consum pentru a reduce astfel folosirea materialului plastic; ei pot refuza obiectele de plastic care nu le sunt strict necesare; ei pot solicita alternative sustenabile din partea guvernelor şi producătorilor; ei pot reduce volumul de plastic pe care-l cumpără şi îl aruncă; ei pot să prelungească durata de viaţă a produselor de plastic prin refolosirea acestora; ei pot să depoziteze deşeurile de plastic în conformitate cu regulile stabilite de autorităţile locale; ei pot să repare aparatele ori de câte ori este posibil; ei pot să înlocuiască produsele sau ambalajele de plastic cu alternative sustenabile.

Doamna Helena Leurent, Director General al Consumers International, declara: „Poluarea cu materiale plastice este una din cele mai stringente probleme cu care se confruntă planeta noastră. Preocuparea consumatorilor în faţa acestei crize creşte tot mai mult, în întreaga lume. Consumatorii au un rol crucial în procesul de modelare a pieţei, iar organizaţia mondială a consumatorilor îi sprijină să mobilizeze producătorii şi autorităţile pentru a face astfel ca un consum sustenabil să fie accesibil pentru toţi”.

„De 31 de ani luptăm pentru apărarea drepturilor și intereselor consumatorilor! Nu ne-a fost ușor având în vedere faptul că, în toți acești ani, puterea politică nu a sprijinit mișcarea consumeristă, ba dimpotrivă, a căutat să o elimine. Cei care au deținut pârghiile puterii politice în statul român nu au înțeles rolul unei societăți civile autentice – de apărător al drepturilor și intereselor cetățenilor. Aceștia și-au creat propria societate civilă reprezentată de rubedenii pentru a crea impresia unei democrații participative. Societatea civilă autentică reprezentată de câteva zeci de asociații și fundații este tot timpul hărțuită, fiindu-i blocate inițiativele prin mecanisme oculte. Puterea politică, în continuare, încearcă să ne suprime drepturile și libertățile civice prin tot felul de legi și inițiative legislative. Aproape zilnic ni se încalcă drepturile, atât de către instituții ale statului român, cât și de către marii comercianți. Ne îndreptăm cu pași repezi spre un stat totalitar! A sosit momentul să strângem rândurile, consumatorii să se alăture organizațiilor autentice și să le sprijine în demersurile lor. Să nu-i lăsăm să ne „șteargă” drepturile constituționale și să avem doar obligații!” conf. univ. dr. Costel Stanciu, Președinte Asociația Pro Consumatori

DESPRE ASOCIAŢIA PRO CONSUMATORI:

Asociația Pro Consumatori, înfiinţată în anul 1990, prima asociaţie de consumatori din România care a aderat în anul 1991 la Consumers International, singura organizaţie de consumatori certificată de Guvernul României în anul 2005 ca fiind de utilitate publică, singura organizaţie din România membră a Organizației Europene a Consumatorilor (BEUC), a împlinit în data de 10 februarie anul curent 31 de ani de activitate în domeniul apărării drepturilor şi intereselor economice ale consumatorilor.

DESPRE CONSUMERS INTERNATIONAL:

Este organizaţia mondială a asociaţiilor de consumatori cu peste 200 de membri din mai mult de 100 de ţări şi are ca scop promovarea drepturilor consumatorilor la nivel mondial. Aceasta militează pentru respectarea drepturilor şi intereselor economice ale consumatorilor la nivel internaţional.

Bijuterii

Tot ce trebuie să ştiti despre bijuterii – contrafaceri şi riscuri pentru sănătate!

Bijuterii

Bijuteriile sunt obiecte de podoabă realizate din materiale deosebite și cu funcții numeroase – etalare socială (putere, familie de vază), evidențiere a bogăției, înfrumusețare personală, apartenență la un grup, semnificații magice și religioase etc. Poate încă din vechime au fost cunoscute și efecte misterioase ale purtării unor bijuterii, fapt (re)descoperit în vremurile mai apropiate ca virtuți pentru sănătate, așa cum este cazul bijuteriilor din argint, considerate protectoare împotriva unor riscuri pentru sănătate (infecții, boli degenerative).

O tradiție multimilenară arată că materialele de confecție a bijuteriilor au fost mai totdeauna metale nobile, pietre prețioase, materiale rare și scumpe; experiența recentă a lumii (revoluția industrială și etapa contemporană) au arătat că bijuteriile se fac pe scară largă și din materiale comune (diverse metale  – feroase și neferoase, roci, sticlă, materiale plastice). Metalele nobile au rămas constant pe lista materialului de bază folosit în producerea de bijuterii; în ultimul secol, în ciuda aducerii în lista materiilor prime pentru bijuterii și a altor materiale (lemn exotic, sticlă, materiale plastice etc.), aurul, platina și argintul rămânând materialele cel mai bine apreciate și mai valoroase pentru bijuterii.

De altfel, cu zeci de mii de ani în urmă, ființele umane și-au pus în jurul gâtului, pe cap, în jurul membrelor corpului șiraguri de scoici, dinți de animale, oase, perle etc., ceea ce dovedește că și în această privință omenirea reface cicluri comportamentale. Mai mult, societatea modernă, în neostoita nevoie de altceva, a extins aria de împodobire și expunere a podoabelor, adăugând în acest scop nu doar toată suprafața corporală, ci și cavitățile corpului – gura și organele genitale.

Metalele folosite în producerea de bijuterii se cuprind în trei categorii:  metale de bază (în care se cuprind aliajele feroase – oțel inox și metale neferoase: cupru, plumb, nichel, staniu, aluminiu, zinc; metale prețioase, care includ: aur, argint, platină și paladiu; metale nobile, grație proprietăților de excepție (dintre care unele sunt, de asemenea, prețioase), care includ: argint, aur, osmiu, iridiu și rodiu. O listă (în ordine alfabetică) a metalelor  folosite pentru bijuterii cuprinde: argint, aur, cadmiu, cobalt, cupru, iridiu, mangan, molibden, nichel, osmiu, platină și platinoide, plumb, tantal, tungssten (wolfram), ytriu, zinc. Principalele caracteristici și riscuri specifice fiecărui metal folosit în bijuterii se prezintă în continuare.

  • Argintul este un metal alb-gălbui strălucitor, specific, greu (10,49), prețios  și nobil. Este  cunoscut dse circa 7 milenii. Este stabil în oxigen și apă, dar sub acțiunea compușilor de sulf din aer se închide la culoare formând la suprafață un strat de sulfură neagră. Argintul este germicid, adică ucide bacteriile și alte organisme inferioare. Este foarte maleabil (se poate trage în foi de 150 de ori mai subțiri decât hârtia de scrtis) și ductil (dintr-un gram de argint se poate trage un fir de 250 de metri). Între utilizările argintului se regăsesc: fabricarea de monedă, realizarea de echipament menajer – „argintărie“, bijuteriile, stomatologia, fabricarea de oglinzi, filtrele germicide (care ucid microbii), electronică și conectică etc. Pe piața articolelor decorative, inclusiv a bijuteriilor, s-au consacrat unele aliaje fără argint, în general compuse din cupru, zinc, nichel, staniu etc.,  care prezintă asemănări cu argintul; mai cunoscute sunt cele numite: argint german, argintul de nichel, alpaca. Argintul nu este toxic pentru oameni, dar majoritatea sărurilor de argint sunt toxice. Expunerea la argint (metal și compușii solubili) trebuie să fie limitată, pentru a preveni acumularea în țesuturi și instalarea argiriei, afecțiune care se caracterizează printr-o pigmentare cenușie a pielii și a membranelor mucoase care căptușesc cavitățile corpului.
  • Aurul este un metal galben, foarte greu (19,30), foarte moale, foarte maleabil și foarte ductil, nobil și prețios. Este aociat puterii, bogăției, grandorii. De mii de ani este căutat, plătit scump ori luat prin jaf și violență. Are proprietăți care îl fac extrem de apreciat de cei puternici, dar are și caracteristici care îl fac deosebit de căutat în tehnică. Fiind prea moale, nu este avantajos să fie folosit în bijuterii ca atare, ci în forma aliajelor cu argint, platină, cupru și alte metale, aliaje care au la rândul lor proprietăți deosebite, foarte valoroase. „Aurul galben“ este un aliaj din aur, argint, cupru și zinc; „aurul roz“ este un aliaj de aur și cupru, iar „aurul alb“ este un aliaj din aur și argint sau mangan, platină ori paladiu.
  • Cadmiul este metal alb-albăstrui strălucitor suficient de moale pentru a putea fi tăiat cu un cuțit. Cadmiul este utilizat în aliaje cu puncte de topire scăzute și în mare măsură pentru galvanizare (oțel, cupru), fiind rezistent la coroziune. Între numeroasele sale utilizări se înscriu: bijuteriile, gravura etc. Cadmiul și compușii săi sunt toxici (poate produce iritații pulmonare grave dacă sunt inhalați vapori; expunerea în timp îndelungat poate produce și afectarea rinichilor). De asemenea, cadmiul este clasificat ca nociv, dacă este în contact cu pielea.
  • Cobaltul este metal alb-argintiu; oxizii săi sunt folosiți la obținerea unor emailuri albastre (albastru de cobalt) pentru ceramică și la colorarea sticlei în albastru.
  • Cuprul (numit și aramă) este un metal de culoare maron-roșie-aurie, irizantă, cu patină verde după expunere la aer, ductil și maleabil.  Este considerat a fi unul dintre primele metale utilizate de oameni (are peste 10 milenii de utilizare dovedită), pentru decorațiuni, producerea de unelte etc.
  • Fierul este un metal de culoare gri, lucios, moale, nepotrivit pentru utilizare în stare pură; adăugarea unui conținut mic de carbon (max. 1,7 %) îl transformă în oțel, material care este de sute de ori mai rezistent și care constituie metalul de bază în nenumăratele utilizări. Bijuteriile din oțel inoxidabil seamănă cu bijuteriile din argint, dar prețul este mai avantajos. Oțelul inoxidabil este mai dur decât argintul, astfel încât bijuteriile din oțel nu se zgârie ușor, nu ruginesc și nu-și schimbă culoarea. Oțelul inoxidabil 316L este cel mai bun aliaj pentru realizarea bijuteriilor, deși nu este la fel de dur ca titanul sau tungstenul. Însă spre deosebire de aur și argint, nu necesită mai deloc întreținere, curățare sau îngrijire. Oțelul inoxidabil este hipoalergenic și astfel este potrivit pentru acele persoane care au alergie la argint. Sunt mai puțin alergice decât bijuteriile realizate din alte metale dar s-ar putea să conțină aditivi din nichel sau sulf. Când se merge la spa, dacă apa termală conține sulf, este necesară coaterea bijuteriilor din oțel.
  • Iridiul este un metal de culoare argintie, cu o ușoară tentă gălbuie, foarte greu (22,60) . Este metalul cel mai rezistent la coroziune nefiind atacat de acizi sau apă regală (apa regală (aqua regia, lat.) este un amestec acid coroziv de culoare roșie sau galbenă, format din acid azotic concentrat (HNO3) și acid clorhidric concentrat (HCl), într-un raport volumic 1:3. Este unul dintre puținii reactivi care dizolvă aurul și platina. Este numită apă regală deoarece poate dizolva așa numitele „metale nobile“, cu toate că iridiul, osmiul, tantalul și alte metale rezistă acestui amestec), dar este atacat de săruri topite, inclusiv NaCl. Este utilizat pentru întărirea platinei; are aplicații și în industria bijuteriilor.
  • Manganul este un metal gri-alb, dur și casant. Între alte utilizări, se folosește în industria sticlei ca agent decolorant pentru sticla colorată în verde din cauza impurităților de fier din nisip (în domeniu este numit „săpunul sticlei“), dar imprimă sticlei și o culoare de ametist (mineral de culoare roz-violet), fiind agentul colorant al ametistului natural. Expunerea la mangan este toxică în cantități mai mari.
  • Molibdenul este un metal alb-argintiu, foarte dur, dar este mai moale și mai ductil decât tungstenul.
  • Nichelul este un metal alb argintiu cu mare capacitate de lustruire. Nichelul este dur, ductil, maleabil și feromagnetic. Se folosește mult pentru aliaje inoxidabile (oțel inox), folosite și pentru monede, bijuterii etc.. Adăugat în sticlă, îi conferă culoare verde. Nichelul (și unii compuși ai săi) constituie sensibilizanți puternici și pot cauza reacții alergice dacă sunt prezenți în articole care vin în contact direct și prelungit cu pielea. Expunerea la nichel este limitată riguros în mediile profesionale).  În 2008, nichelul a fost declarat alergenul de contact al anului de către Societatea Americană pentru Dermatita de Contact.
  • Osmiul (numele provine din cuvântul grecesc osme, miros; osmiul emite un miros neplăcut) este un metal alb-albastru-cenușiu, extrem de greu (22,57), folosit în aliaje cu alte platinoide. Metalul și compușii săi sunt foarte toxici.
  • Platina și Platinum Group Metals (PGM). Metalele din grupul platinei (PGM) sunt șase elemente metalice de tranziție care sunt similare din punct de vedere chimic și fizic. Între PGM-uri sunt cele mai dense elemente metalice cunoscute. Sunt împărțite în subgrupuri: elementele din grupul iridiu (IPGE – osmiu, iradiu și ruteniu) și elementele din grupul paladiu (PPGE – rodiu, platină și paladiu). Platina este metal nobil de culoare gri-alb, dur, maleabil, ductil și prețios, rezistent la coroziune. Se utilizează în confecționarea bijuteriilor (îndeosebi verighete), ca atare sau aliată cu aur (așanumitul „aur alb“), în producerea de instrumente muzicale, în echipamente de laborator, în medicină (dentistică și proteze diverse în chirurgie, fiind netoxică și stabilă); în ultimele decenii este mult folosită în producerea de catalizatoare auto.
  • Plumbul este un metal moale, de culoare argintiu-albăstruie în stare topită, albăstruie în tăietură proapătă, care devine gri după expunere la aer; are densitate mare (11,36) și punct de topire scăzut. Între străvechile și numeroasele utilizări (acoperișuri durabile, muniție, aliaje pentru lipiri moi, element de aditivare a benzinei, electronică, vopselărie), figurează și domeniul jucăriilor și bijuteriilor (mai ales ca element de falsificare, pentru îngreunare). Sticla cu plumb (până la 36%) capătă proprietăți optice valoroase, constituind grupul cristalului și al sticlei optice. Plumbul este periculos pentru sănătate: intoxicația cu plumb se numește saturnism (instalat ca boală profesională ori în urma ingerării – folosirii excesive a recipientelor din cristal și a celor glazurate cu compoziții care conțin plumb). Saturnismul generează anemie, colorează palid-cenușiu pielea, induce tremurături ale mâinilor, apatie, astenie, greață, dureri abdominale, mialgii etc.
  • Tantalul este un metal gri-albăstrui, foarte greu (16,69). Deoarece rezistă la atacul fluidelor corporale și nu este iritant, tantalul este utilizat pe scară largă la fabricarea instrumentelor chirurgicale și a implanturilor; are chiar capacitatea de a forma o legătură directă cu țesutul dur. Mai este folosit ca element de aliere cu metale prețioase, cu aplicații în domenii variate, inclusiv bijuterii. Oamenii pot suporta expunerea la tantal la locul de muncă prin respirare, contactul cu pielea sau contactul cu ochii, dacă expunerea este de 5 mg / m3 pe o zi de lucru de 8 ore sau o expunere limită pe termen scurt de 10 mg / m3. La niveluri de 2500 mg / m3, tantalul este imediat periculos pentru viață și sănătate.
  • Tungstenul / Wolframul este un element rar, considerat inițial ca fiind inert și doar puțin toxic pentru oameni; acum se știe că inhalarea prafului de tungsten, contactul cu pielea sau ingestia pot provoca cancer și alte efecte negative asupra sănătății.
  • Ytriul este un pământ rar de culoare metalic-argintie. Granatul de ytriu are o duritate mare (8,5 Mohs) și e folosit ca piatră prețioasă în bijuterii (diamant fals).
  • Zincul este un metal gri-alb-albastru. Este folosit pentru numeroase aliaje: alamă, bronz, nichel argintiu, aliaje de lipire, argint German etc.. Zincul este utilizat pentru realizarea pieselor turnate sub presiune pentru a fi utilizate în industria electrică, auto și hardware. Aliajul Prestal, format din 78% zinc și 22% aluminiu, este aproape la fel de puternic ca oțelul, dar prezintă superplasticitate. Zincul este utilizat pentru galvanizarea altor metale pentru a preveni coroziunea. Zincul nu e considerat toxic, dar la inhalarea oxidului de zinc apare o tulburare cunoscută sub numele de „tremurat de zinc”.

Alergia la metale este o reacție de hipersensibilitate a corpului uman la metale sau compuși ai metalelor. Metalele folosite din vechime la realizarea bijuteriilor au trecut proba timpului în mileniile de itilizare. Metalele descoperite mai recent și introduse în articolele de podoabă (fermoare, catarame, rame  de ochelari, laptopuri și computere, piercinguri) și bijuterii sunt în faza de testare socială, prilej cu care li se descoperă efecte nedorite, mai lente sau mai rapide, asupra celor ce le manevrează și folosesc. Deja s-a acumulat cunoaștere suficientă pentru a face o listă a metalelor producătoare sau suspectate că produc alergii.

Actual, cel mai temut metal din acest punct de vedere este nichelul, față de care peste 15% dintre femei și 3% dintre bărbați dezvoltă alergii. Cobaltul și cromul dezvoltă alergii la un segment de populație mai redus (circa 2,5-3%). Literatura medicală a consemnat și alte metale care dezvoltă alergii, între care: zincul, paladiul, chiar și aurul.

Persoanele alergice dezvoltă dermatită alergică dacă vin în contact cu bijuterii din astfel de metale sau alte articole care le conțin (monezi, chei, telefoane etc.). Sensibilitatea la metale se poate dezvolta treptat (ca urmare a conactului prelungit sau repetat), dar poate fi și moștenită. Reacția alergică se poate manifesta chiar în ziua contactului cu metalul alergen și ori de câte ori se repetă contactul în perioada următoare. La locul de contact, sau în alte părți ale corpului, apar: tegument uscat, început de arsură, roșeață, prurit sever, erupții sau eczeme tegumentare.

Alergia la nichel reprezintă una din cele mai obișnuite cauze de dermatită alergică de contact; se manifestă prin eczeme declanșate de contactul tegumentar cu acest metal care, în mod normal, este inofensiv. Asocierea este curentă cu practica de „body piercing”; de asemenea, nichelul se găsește în multe articole de rutină – monezi, încuietori de lănțișoare sau de curele de ceas, fermoare și capse, rame de ochelari. Pe lângă manifestările tipice dermatitelor metalogene, poate să apară și hipersudo-rația, care agravează simptomele. Tratamentul ameliorează manifestările clinice, însă expunerea la nichel trebuie evitată permanent.

Expunerea la cobalt se petrece majoritar în mediile profesionale (industrii în care se lucrează cu cobalt) sau prin utilizarea unor obiecte personale ori de uz casnic (butoane, nasturi, fermoare, accesorii vestimentare, vopsea de par, vase decorate cu pigment albastru cobalt, creioane si acuarele cu acest pigment etc). Alergia la cobalt include dermatita de contact și eruptii eritematoase.

Expunerea la crom poate cauza dermatită alergică de contact și ulcerații nedureroase, acoperite de cruste.

Principalele manifestări ale alergiei la paladiu sunt: dermatita de contact (pe mâini sau alte suprafețe ale corpului), erupții de tip lichen plan, stomatită, arsuri la nivelul cavității bucale. Pacienții cu alergie la paladiu prezintă și alergie la nichel.

Principalele surse de expunere la mercur anorganic o reprezintă pigmenții pentru tatuaj, amalgamurile dentare, soluțiile pentru lentile de contact, medicamentele topice (în special soluții nazale și oftalmice). Pacienții prezintă eczeme, greață, vărsături, artralgii, cefalee, stare de rău.

Au fost descrise cazuri rare de dermatită de contact cauzate de inele de platină.

Pentru persoanele alergice la metale sunt recomandate bijuteriile din tungsten sau titan.

Nu numai metalele pot fi periculoase, ci și multe minerale, în rândul cărora se află și pietre utilizate în producerea de bijuterii. Se disting două categorii de minerale periculoase: minerale toxice și minerale radioactive.

Mineralele toxice pot fi periculoase prin ingerare sau inhalare. Cele mai periculoase (toxice chiar și numai prin inhalare) sunt arsenicul, realgarul, auripigmentul. Altele sunt toxice doar prin ingerare: arsenopirita, whiterit, malachit, azurit, calcantit. Parte din aceste minerale sunt deosebit de aspectuoase, fiind tentante pentru a fi valorificate ca bijuterii. Doar realgarul (sulfură de arsenic), un mineral rosu superb, extrem de toxic, poate fi decelat prin mirosul specific (de usturoi).

Mineralele radioactive sunt cu atât mai periculoase cu cât radioactivitatea lor este imposibil de  perceput de către om. Cele mai cunoscute minerale radioactive sunt: uraninit, davidit, carnotit, torbernit si metatorbernit, thorit, autunit si metautinit. Purtarea unei bijuterii care conține  părți radioactive constituie un pericol teribil, iar astfel de întâmplări nu sunt puține: în deceniile trecute, niște răufăcători din America latină au pătruns într-un spital părăsit și au sustras o componentă deosebit de aspectuoasă dintr-un aparat abandonat din care au confecționat inele (verighete) pe care le-au comercializat. Cum unii membrii ai familiilor infractorilor s-au îmbolnăvit subit și chiar au murit, cercetările autorităților au constatat că materialul sustras era un metal radioactiv. S-a constatat că și bijuteriile cloazonate conțin materiale radioactive.

O problematică gravă a fost generată de apariția în lumea bijuteriilor a unor pietre prețioase și semiprețioase cu caracteristici estetice mult superioare pietrelor obișnuite, ca urmare a supunerii pietrelor respective la iradiere în reactoare nucleare. Chiar și tratarea unor pietre cu raze X asigură obținerea unui spor major de valoare estetică. Pietrele supuse acestor tratamente devin radioactive. Tot mai mulți consumatori au devenit conștienți și temători față de aceste pericole.

Nu în ultimul rând, utilizatorii de bijuterii se tem de riscuri de natură economică. Achiziția unei bijuterii poate aduce, pe lângă pericole pentru viață și sănătate, pagube economice  generate de achiziții neconforme, ca urmare a înșelării sub diverse forme. O primă cale de prevenire a unor astfel de surprize neplăcute o reprezintă acumularea de cunoștințe despre bijuterii (materiale și tehnici  specifice domeniului), dar și cunoaștera marcajelor practicate în domeniul bijuteriilor din metale nobile (aur, argint. platinoide). Trebuie știut însă că marcarea poate fi falsă, tot așa cum bijuterii din metale nobile pot fi lipsite de marcare. Marcarea conține concentrat informații despre conținutul de aur sau de argint din aliajul bijuteriei, numit și titlul aliajului. Cele mai multe bijuterii din aur se fac din aliaj de 585 ‰ aur (sau 14 k (carate – termenul carat vine din limbile orientale, unde carob înseamnă roșcov (Ceratonia siliqua). Semințele din păstaia de roșcov au proprietatea că își mențin mult timp masa lor constantă și erau folosite ca etalon pentru cântărirea pietrelor prețioase. Și azi, caratul ( notat ct) este unitatea de masă pentru pietrele prețioase, având valoarea acceptată de aproape 0,2 g (cât cântărește o semință de roșcov / carob). Termenul carat (notat k sau K) se folosește și pentru exprimarea conținutul de aur din aliajele aurului: aurul fără elemente de aliere (aur cu „titlul 999“) este aur de 24 k, cel care conține trei sferturi aur („aur de 18 k“) are titlul 750, adică 18/24 =  750 ‰.), diferența până la 1000 ‰ fiind reprezentată de cupru (și alte metale). Cel mai valoros aliaj pentru bijuterii este argintul sterling de 925 ‰. Bijuteriile placate au marcaje specifice: G.P. -gold plate-strat de aurfoarte subțire, de minimum jumătate de micron (micronul (μ) este un termen tehnic încă folosit pentru a exprima dimensiuni, 1 μ (corect μm, micrometru) = 1/1.000.000 m sau 1/1000 mm). Ex: notația 18K G.P. indică o acoperire cu aliaj de aur de 18 k; G.E.P.-gold electroplate-strat de aur aplicat prin proces electrolitic (stratul e și mai subțire, de minim 0,175 microni; H.G.E.-heavy gold electroplate- minim 2,5 microni aur; G.F. -gold filled- aur lipit / atașat de un metal mai ieftin.

Bijuteriile placate cu aur  sunt considerate bijuterii de calitate inferioară; excepție: bijuteriile „vermeil“ care au materialul de bază din argint. Pentru comercianți, toate bjuteriile placate cu aur sunt denumite incorect „bijuterii suflate cu aur“. Sunt mai multe categorii diferențiate după: metalul de bază; grosimea stratului, în microni; tehnica de aplicare a stratului. Cele mai ieftine au stratul de bază (corpul bijuteriei) din oțel sau cupru; stratul de aur este foarte subțire (aplicat prin procedee electrochimice), care se șterge destul de repede; nu sunt recomandate purtătorilor cu alergii la metalul de bază. Mai bune sunt bijuteriile confecționate din alamă la care stratul de aliaj de aur este de cel puțin  10 k (mai rezistent la uzură); riscul de alergii este încă mare. Sunt considerate superioare bijuteriile vermeil confecționate din argint 925; stratul de acoperire este aur de 14 sau chiar 24 k, grosimea stratului este de zeci de ori mai mare, deci mult mai rezistente la uzură (o perioadă de 10-30 ani) și mai valoroase. Metalul de bază ar trebui să fie indicat în certificatul de garanție, cel mai sigur este însă testul la un bijutier.

Între detaliile legate de marcare interesează și cele privind alte semne care trebuie să însoțească codul alfanumeric privind caracteristici ale bijuteriei (materialul de confecție, titlul etc.). Astfel, conform Ordinului nr. 206/2018 al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor stabilește că acest cod trebuie înscris într-un dreptunghi sau o elipsă.

Bijuterii“Societatea modernă a observat însă nu doar aspecte favorabile ale purtării de bijuterii, ci și potențiale pericole, iar în unele cazuri efecte grave certe, cauzate de proprietățile unor materiale ori efecte ale unor tehnologii de fabricare a bijuteriilor, pentru sănătatea purtătorilor. Atragerea în rândul listei de materiale folosite pentru bijuterii a unor materiale noi, necunoscute în trecut a prilejuit raportarea de cazuri medicale grave cauzate de purtarea unor bijuterii. În cadrul Uniunii Europene, unde funcționează un sistem de alertă rapidă pentru produse care creează probleme de sănătate / siguranță / securitate se elaborează rapoarte săptămânale pentru astfel de situații, în care se întâlnesc frecvent și cazuri ale unor bijuterii, clasate adesea la „Produse cu riscuri grave“. Este în general vorba de riscuri chimice prilejuite de purtarea unor bijuterii care conțin metale nocive la contactul cu pielea, pentru multe persoane. Cele mai incriminate materiale sunt unele metale, între care: mercurul, cadmiul, nichelul, cuprul, fierul etc. Aceste metale sunt încluse chiar în corpul bijuteriei: în aliaj sau chiar în cavități ale unor bijuterii mari din aur – cazul lanțurilor falsificate; de cele mai multe ori se găsesc în anumite componente ale unei bijuterii: talon, ecluză, plăcuța de identificare etc.Efecte nocive pot să apară și în situația în care materielele din bijuterii interacționează cu secrețiile corpului (transpirație) sau cu produse cosmetice adăugate pe piele; purtătorii trebuie să respecte recomandările și avertismentele producătorilor, dar să fie și grijulii cu propria sănătate, observând atent reacții neplăcute ale corpului la purtarea unei bijuterii în anumite contexte. Între aceste sfaturi și recomandări se regăsesc și cele privitoare la evitarea purtării neîntrerupte a bijuteriilor și a purtării acestora în condiții clar specificate: activități casnice, activități fizice etc. Jucăriile  – bijuterii comportă riscuri majore ca urmare a faptului că se adresează unor purtători cu discernământ neformat. Cele mai frecvente riscuri în aceste situații sunt legate de prezența plumbului, care poate conduce la situații disperate ale părinților, nevoiți să facă celor mici teste de sânge. Mai ales copiii mici, care duc la gură obiecte din jurul lor, sunt expuși riscului de contaminare cu plumb. O problematică deosebită a fost generată de bijuteriile dentare și cele fixate pe limbă, deoarece acestea sunt introduse în cavități ale corpului, unde intră în conflict cu mediul de protecție corporală (salivă, secreții diverse). Fac obiectul producției de bijuterii dentare și piercing lingual metale nobile (aur), diamante, dar și imitații (strasuri diverse), compozite pentru fixare pe dinte, mixuri pentru tatuaje dentare și alte asemenea produse, care sunt sigure la nivel declarativ, dar nu tot atât de sigure pentru persoane sensibile. Îndeosebi piercingul lingual poate provoca vătămarea nervului lingual, purtătorul riscând o parestezie (amorțeală, pierderea sensibilității), deteriorarea ireversibilă a dinților (slăbirea gingiilor, pierdere osoasă, fracturi dentare ș.a.).”Prof. univ. dr. Ion Schileru, ASE Bucureşti.

Bijuterii„Alegerea unei bijuterii pentru a fi oferită cu prilejul unor evenimente deosebite din viaţa noastră şi a familiei este o activitate care necesită cunoştinte temeinice despre metalele prețioase, despre aliajele folosite în confecţionarea acestora, despre riscurile pentru sănătate care pot să apară prin purtarea unei bijuterii contrafăcute. Bijuteriile sunt printre cele mai contrafăcute produse la nivel mondial, dar şi național, fapt ce ne îndreptăteşte să fim atenţi la o serie de aspecte ce definesc aceste produse. Achiziţia unei bijuterii este considerată şi o investiție datorită preţului ridicat al acesteia raportat la greutatea bijuteriei, acesta fiind încă un motiv în plus pentru a acorda o atenție deosebită procesului de achiziție.”conf. univ. dr. Costel Stanciu, Preşedinte APC