Ia-mă de mână

Ia-mă de mână

Ia-mă de mână, să ne înlănțuim destinele,
Să ne iubim în zbor,
Să îmbrățișăm un început
Scăldat în raze de amor.
Ia-mă de mână, simte-mi
Inima-mi în palma-ți tremurândă.
Ia-mă de mână,
Să-ți mângâi sufletul cu focul său ce aprig arde.
Ia-mă de mână, să devin pasăre măiastră,
Să-mi asculți din codru trilul de dor.
Înalță-mă, spre culmi de vis,
Alintă-mi buzele cum mi-ai promis.
Ia-mă de mână… iubirea să ne devină al fericirii izvor.

Iluzii

Visăm sa ne întâlnim cu nemurirea,
Să stăm la o cafea, să bem din eternitate,
Să ne-amăgim că moarte n-are trăirea, 
Că firul vieții pieirea nu-l rupe.

Pe strada veșniciei ne dorim s-ajungem,
N-avem însă adresa. Bântuim pe alei,
Aparent cunoscute. Iluzii strângem
În fiecare anotimp, le vindem pe doi lei.

Timpul binevoitor ne cumpără iluziile,
Ni le ia în zbor. Le preface-n indicii.
Prea naivi din fire, ridicăm steagul păcii,
Așteptăm să ne dea secunde cu miile.

Sfidător și rece, timpul trece,
Vântul vieții bate, clipa nu răzbate,
Cade, și rapid, ea moare-n floare.
A ei fantasmă în suflet se zbate.

Și-mi pare rău…

Și-mi pare rău
Că astăzi omul des rostește
Cuvinte care dor
Sufletul ce tot rătăcește
După o clipă de amor
Ce a plecat în zbor
Spre cerul care n-are
Răgaz și tot vestește
Despre viața ce trece,
Despre chipul care în sufletu-mi se oglindește
Dar îmi e străin de împlinirea ce răvnește
Un loc în inima ce nu vorbește.
Și-mi pare rău,
Și ochii îmi spun că ar vărsa o lacrimă
Pentru acea privire boemă,
Dar îi opresc, căci nu se merită să facă o dramă
Pentru cea ce nu îi bagă în seamă.
Și-mi pare rău că timpul trece
Și se tot duce fără să-i pese
De viața ce tot petrece
Valsând desculță pe asfaltul rece.

Zborul iubirii

Mi s-a trezit iubirea
Și zborul și-a luat.
Nu am să plâng
Fiindcă a plecat
Pe tine să te caute în neant.

M-ai dat uitării
Dar n-am niciun regret
Fiindcă într-un anotimp
Pe drumul vieții
Noi doi ne-am cunoscut.

Probabil,
Dacă iubirea mea
Te-ar fi găsit la timp,
Noi doi am fi făcut același pas
Pe calea inimilor
Ce bat la unison.

Ce păcat!
Iubirea s-a înălțat
Și dă din aripi
Printre norii înlăcrimați.
Nu a întânit-o pe a ta,
Ea se pare…
Că surâde…
Privind spre Soare.