Viața nu este doar roz, mai capătă uneori și nuanțe cenușii

Viața nu este întotdeauna așa cum ne dorim. Realitatea ei te supune la o mulțime de provocări. Te pândește la fiecare colț. Negativitatea îți îngreunează drumul și te face să ai îndoieli despre tine însăți. Negativismul  distruge speranța și visurile tale, de aceea trebuie să fii sigură de drumul pe care dorești să îl urmezi în viață. Însă speranța nu moare. Atâta timp cât în tine bate cu putere inima, cât respiri, există speranță. 

Chiar dacă totul pare să îți meargă rău, iar speranța nu se întrezărește pe nicăieri, într-o zi, cu siguranță o vei găsi. Este important să gândești pozitiv și să încerci să te detașezi de ceea ce pare că îți apasă sufletul. De multe ori este greu, dar trebuie să încerci să alegi drumul corect. Iar pentru asta ai nevoie de o motivație puternică.

Apreciază tot ceea ce ai, tot ceea ce viața ți-a oferit

Nu poți să gândești pozitiv și să găsești motivația, dacă te concentrezi doar asupra aspectelor negative din viața ta. Dacă nu îți schimbi modul de a gândi, dacă te blochezi, nu poți merge mai departe. Dacă ceva nu te face fericită, atunci trebuie să cauți soluții pentru a schimba această situație. Concentrează-te pe aspectele pozitive ale vieții tale. Vei găsi întotdeauna motive să te trezești dimineața. Începe cu acele lucruri mici pe care le apreciezi. Savurează-ți cafeaua de dimineață, fă o plimbare, vorbește cu prietenii etc.

Viata-cafea-femeie

Apreciază prezentul și nu gândi prea departe. Viitorul este mereu nesigur și de aceea nu trebuie să-ți faci foarte multe griji cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla. Trăiește clipa. Bucură-te de ceea ce ai acum. Clipele ce îți sunt oferite sunt unice. Ia decizii în concordanță cu ceea ce simți acum. 

Răsplătește-te din când în când

Pentru a fi motivată mereu, trebuie să îți oferi mici recompense din când în când. Când viața nu îți surâde, tu trebuie să-ți bucuri sufletul cu mici recompense. Nu trebuie să fie o recompensă mare. Aceasta poate fi ceva simplu. Îți poți cumpăra un tricou frumos sau îți poți oferi un look nou. Te poți bucura de o pauză scurtă, de mirosul minunat al unei lumânări parfumate, poți ieși cu prietenii, poți citi o carte bună sau urmări unul dintre filmele tale preferate. Uneori este dificil să-ți menții motivația atunci când viața nu te mulțumește. Recompensele îți cresc stima de sine. Ele îți arată că procedezi corect. 

Schimbă-ți atitudinea

Este mult mai ușor de zis decât de făcut, dar, dacă îți schimbi atitudinea în fiecare dimineață, restul zilei se va desfășura altfel. Dacă te trezești gândindu-te că vei avea o zi proastă,  cel mai probabil așa va fi. Lucrează mai mult la atitudinea ta mentală. Acest lucru te va ajuta să găsești motivația de care ai nevoie. Privește-te în oglindă și zâmbește. Trage aer în piept și pregătește-te să înfrunți ziua care ți s-a oferit. Nu contează ceea ce se va întâmpla. Important este să trăiești. Bucură-te de fiecare clipă. Găsește motivația în orice lucru pe care îl faci. Va fi o zi bună…

 

Scrisoare de la viață

Dragă Omule,

 De-atâtea anotimpuri efemere stau și te privesc, și forța ți-o admir nespus. Zi după zi cu mine te lupți, cazi, te ridici și îți continui drumul,  de multe ori, anevoios.

Îți lași lacrimile să ți se prelingă pe obraz, în timp ce sorbi un ceai fierbinte și prin gânduri ordine îți faci. Ești fascinant, mă uimești. Tu niciodată nu renunți.

Suntem tovarăși de drum în fiecare clipă, dar zău…dacă m-ar întreba cineva despre tine, nu aș ști să-i spui suficiente lucruri, încât să-și facă o imagine clară.

Te țin de mână zi de zi, dar nu știu cine ești. Iar asta îmi dă un sentiment de neputință. Oricât de mult pe tine eu te urmăresc, nu reușesc să te cunosc mai bine.

Mă derutezi, iar asta nu-mi este pe plac. Când am impresia că am reușit în final să te cunosc, tu brusc mai faci câte-o schimbare şi nu mai înţeleg nimic. Şi uite aşa intrăm în ring și apring ne luptăm secundă de secundă, fără de oprire.

Cu forță mă lovești, vrând parcă să mă dobori. Eu mă feresc, dar fără de folos. Chiar dacă nu mă nimerești…intenția ta mă doare cumplit.

Lacrimile-mi ard privirea, sufletul îmi este mistuit de întrebări fără răspuns. De ce nu reușesc oare să te cunosc mai bine? De ce nu mă apreciezi aşa cum eu te apreciez pe tine?

Nu știu cum să te mai fac să înţelegi că, pe drumul pe care îl parcurgem împreună până la un moment dat, vreau să te văd zâmbind. Vreau să-ți aud sufletul cântând mereu o simfonie. Vreau să dansăm în pași de bucurii până la despărțire.

Relația dintre noi este pentru mine, una cu totul specială, una pe care mi-o doresc cât mai îndelungată. Însă, în această privinţă sunt tare neputincioasă. Dacă ar fi după mine, nu aş pleca în veci de lângă tine.

Din păcate, nu se poate, căci e scris în legea firii ca, la un moment dat, noi să ne spunem adio. Prin urmare, nu crezi c-ar trebui să ne înţelegem reciproc mult mai bine? Cât ne e dat să fim împreună ar trebui să fim ca doi prieteni ce se iubesc nespus şi îşi doresc, clipă de clipă, să fie împreună.

Sper să înţelegi că nu-ţi vreau răul, sper să-mi dai posibilitatea să aflu mai bine cine eşti, ce vrei de la mine şi ce crezi despre mine. Aştept cu mare nerăbdare gândurile tale, dragă omului.

Cu mult drag,

Viaţa

Fragment din cartea Conversație cu viața (un vis în lucru…care, cândva, într-un anotimp efemer, se va transforma în realitate).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Zâmbește, e GRATIS!

Studiile arată că, dacă zâmbești mai des activezi regiuni cerebrale care au legătură cu afecțiunea pozitivă și recompensele, precum lobul temporal al emisferei stângi.

Așa că, zâmbește, e GRATIS! Nu te costă nimic să zâmbești și să lași astfel inima să se deschidă, pentru a primi și oferi din comorile bine ascunse în sufletul pregătit mereu să strălucească în lumina binecuvântată numită VIAȚĂ.

Când a fost ultima dată când ai zâmbit cu poftă și ai simțit că fericirea aleargă spre tine și te îmbrățișează parcă de nicăieri? Ieri, alaltaieri…acum o lună…poate un an? Nu îți mai amintești?

Oricum nu contează, fiindcă nu ai nici un motiv să zâmbești? Te înșeli amarnic. Zâmbește fiindcă TRĂIEȘTI! Zâmbește fiindcă RESPIRI! Zâmbește, fiindcă e GRATIS!

Zâmbește mereu

Privește în jurul, lasă frumusețea naturii să te învăluie și să te facă să visezi cu ochi deschiși la tot ceea ce știi că-ți face inima să tresalte, bătând ritmic și amintindu-ți despre VIAȚĂ.

Zâmbește, dar fă-o ironic! Zâmbește necazurilor și mergi înainte. În viață acum poți privi totul de jos, în secunda următoare poți privi de undeva de sus, în timp ce zâmbești, fericit/ă, cu izbânda de braț.

În viața totu-i relativ. În viață totul are un preț. Doar zâmbetul e GRATIS, chiar dacă se ivește dintre lacrimi.

Oprește-te din goana nebună după clipe trecute, după vise spulberate, după iluzii deșarte. Respiră adânc, privește cerul plin de stele și ZÂMBEȘTE!

Trăiește clipa, e doar a TA, ACUM și AICI! Trăiește-ți viața cu tot ce-i în ea. ZÂMBEȘTE că o ai! Și bunele și relele fac parte din ea și-ți dau întotdeauna puterea să mergi mai departe. Ele sunt lecții de viață pe care trebuie să le înveți cu Zâmbetul pe buze.

Privește Zâmbetul ca pe cel mai bun prieten al tău. El nu te va trăda niciodată. El mereu îți vor face ochii să lucească și inima tare bătând, să privească spre speranța trezită din amorțire.

Zâmbetul tău poate fi o mână întinsă celor aflați în suferință.

Dacă vei zâmbi, lumea îți va zâmbi și ea!

Dacă vei zâmbi, iubirea va înflori în inima ce abia așteaptă să rodească!

Dacă vei zâmbi, îți vei face mai ușor prieteni!

Zâmbește pentru TINE, pentru lumea întreagă.  E GRATIS și atât de minunat!

Ce faci când cazi?

Te ridici și mergi înainte! Știi de ce? Fiindcă altă soluție nu există pentru tine. Nu poți? Simți că puterile te-au părăsit rând pe rând? Că sufletul îți este făcut bucățele? Că mintea îți este praf? Stai în genunchi și aduni fiecare bucățică pe care o vezi de printre lacrimile și arzi ochii, iar apoi te ridici și începi să îți refaci și sufletul, și mintea.

Nu este ușor să refaci totul, dar trebuie fiindcă doar tu poți să faci acest lucru. Nimeni altcineva nu o va face. Fiecare are propria viață, propriile greutăți. Chiar dacă poate îți înțeleg disperarea, chiar dacă îți vor spune o vorbă bună, tot nu te vor putea ajuta. Doar tu te poți ajuta. Cheia puterii stă la tine, trebuie doar să o găsești, cât mai repede cu putință.

Cum? Lasă lacrimile să curgă, spală-ți sufletul și apoi, refă-l. Tu poți!

Cum? Uită-te la fiecare răsărit de soare și bucură-te că ți s-a mai oferit o zi. Este un dar fantastic profită de el, căci este unic.

Privește în jur la toți acei oameni care nu au poate ceea ce ai tu. Privește la cei suferinzi, și bucură-te de sănătatea ce-ți este dăruită.

Privește la cei flămânzi, și bucură-te de bucatele care le ai pe masă.

Privește la cei fără de familie, și bucură-te pentru cei dragi, care sunt alături de tine. Sigurătatea e cumplită.

Privește la cei fără de prieteni, și bucură-te de prietenii pe care îi ai în jurul tău.

Zâmbește, eliberează-ți sufletul din ghearele disperării și refă-l, bucurându-te de tot ceea ce ție ți se oferă în fiecare clipă. Ai șansa de a privi spre soare și de a-ți hrăni sufletul și trupul cu daruri minunate. Ai șansa de a te bucura de viață cum se cuvine, nu o rata.

Unde este fericirea? Fericirea e șireată. E mereu pusă pe șotii. Vrea ca noi să o simțim, nu să o vedem. Ea nu este un lucru palpabil, ci un sentiment care sălășluiește în fiecare bătaie de inimă.

Fericirea nu își dorește să fie căutată, ci vrea ca noi să înțelegem unde sălășluiește ea. Ciudat este că, noi, oamenii, aproape niciodată nu ne dăm seama de acest lucru. Și o căutăm intens, stând în genunchi și lamentându-ne din ce în ce mai tare.

De ce unii au noroc mai mult decât mine? De ce alții au ce eu aș vrea să am? De ce mie mi se oferă altceva? Întrebări, întrebări, întrebări… Atâtea întrebări fără rost îți macină sufletul și te împiedică să te ridici și să te bucuri de darurile prețioase care ți-au fost oferite.

Suntem diferiți. Prin urmare, fiecare primește ceea ce îi este dat să primească. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Frământările nu își au niciun rost. Noi nu putem schimba ceea ce ni se oferă, dar ne putem bucura de fiecare clipă, de fiecare răsuflare care ne este dăruită.

Am căzut. Da, și ce? Atâta timp cât respirăm, cât viața ne ține de mână, ne putem ridica și merge înainte. Avem atât de multe de făcut, încât nu ne putem permite să irosim clipele care în dar ne sunt oferite.

Timpul zboară, anii ni-i ia, viața se duce, ce-am avut nu mai putem aduce înapoi, dar putem profita de ceea ce ni se oferă.

Așa că, dacă ai căzut…privește în jur la tot ce ai….respiră adânc privind spre Soare…ridică-te și mergi înainte, orice ar fi. Atâta timp cât viața te ține de mână….poți face orice. Profită de asta!

 

Trecători

Trec oamenii pe drumul vieții,
Nepăsători
La durerea palidelor frunze
Ce au căzut
Pe asfaltul rece,
După ce au pierdut iubirea timpurilor calde,
Care s-au dus
Și-n urma au lăsat
Oameni mergând agale
Printre foșnet de frunze moarte,
Cu umbrela deschisă,
Ferindu-se de lacrimile cerului
Ce curg șiroaie.

Trecători prin ploaie
Sunt trecători
Cu gânduri goale
Pe lumea cuvântătoare,
Care nu înțeleg
De ce trebuie sa joace
Pe scena morții
Veșnic necuvântătoare.