5 investiții de calitate pentru copilul tău

Probabil că, dintre cele mai de preț investiții pe care le poate face un om, aceea de a-i dedica resurse materiale nelimitate, și nu numai, dezvoltarea copilului său este cea mai importantă. Te asiguri, în acest fel, că îi oferi tot ce e mai bun și stii că, mai târziu, el îți va fi recunoscător.

Iată, așadar, 5 lucruri în care merită să investești pentru copilul tău:

  Investiții în Copilul tău1. Educație

Educația copilului tău este primul pas către formarea unui om de calitate, iar tu îți dorești ca acesta să ia ce e mai bun din anii lui de școală. Din păcate, pregătirea formală de care are parte în școală se dovedește, de foarte multe ori, a nu fi suficientă, iar tu trebuie să îl ajuți și să îl susții. Astfel, îl poți înscrie aici: http://www.shakespeare-school.ro/cursuri-engleza-copii/  la cursurile de limba engleză organizate de cei de la Shakespeare School, pentru a învăța o limbă străină într-un mediu dinamic și modern, unde are șansa de a studia cu drag și din plăcere. De asemenea, orice alte cursuri reprezintă o oportunitate de dezvoltare pentru copilul tău, așa că nu ezita să îl înscrii.

   2. Materiale didactice

Suportul învățării îl reprezintă, printre altele, și materialele didactice. Cărțile, caietele, stilourile și alte articole asemenea nu trebuie neglijate, iar tu trebuie să te asiguri că le alegi pe cele de cea mai bună calitate. De asemenea, copilul tău trebuie învățat să fie organizat, iar un rucsac îi este de mare ajutor pentru a-și ține în ordine toate lucruile pe care le folosește la școală. Dacă ai un copil cu personalitate, căruia îi place să fie întotdeauna diferit, dă click aici pentru colecția de rucsacuri de la Meli Melo și alege, împreună cu el, rucsacul care i se potrivește cel mai mult. Fii atent la nevoile lui și arată-i că îl înțelegi.

  3. Recompense

Deși mulți consideră că recompensele sunt un obicei nesănătos al părinților, acestea pot să fie extreme de constructive atunci când sunt și educative. Astfel, oferindu-i copilului tău cărți, vizite la muzee sau chiar vacanțe în orașe pe care nu le-a mai vizitat, tu îi arăți că ceea ce a făcut merită răsplătit prin metode care să îl și educe și îi dai o șansă unică de a crește armonios. De asemena, îl vei învăța că, și el, la rândul lui, trebuie să investească în lucruri de calitate.

4. Timp

Deși investițiile materiale îi sunt de mare folos copilului tău, nimic nu se compară cu timpul pe care i-l acorzi acestuia la orice vârstă. Serviciul și alte activități care te ajută să îi asiguri un viitor bun copilului tău pot fi un impediment atunci când vrei să petreci mai mult timp cu el. Asigură-te, totuși, că între voi există o bună comunicare și că ești lângă el de fiecare dată când are nevoie de sprijin emoțional și moral.

5. Sănătate

Un copil sănătos este un copil fericit, iar un copil fericit și sănătos este dovada atenției deosebite pe care i-o acordă părinții săi. Mergi periodic la medic cu copilul tău pentru a preveni orice problemă de sănătate ar putea apărea și ai grijă ca acesta să aibă un stil de viață sănătos. Nu neglija nici lucrurile pe care le mănâncă, asigurându-te, astfel, că regimul alimentar al copilului tău este unul cât mai echilibrat.

Toate aceste idei de investiții, precum și grija deosebită pe care i-o porți copilului tău, te vor duce cu un pas mai aproape de succes, în calitate de părinte, dar vor reprezenta și o bază solidă în ceea ce privește dezvoltarea lui.

Spovedanie

Cântă cocorii. De undeva, din depărtare, se aude glasul lor strident. E un tril trist. Îl ascult îmbrăcată în clipe, savurând o ceașcă de ceai de secunde efemere. E fierbinte și dulce. Are un parfum atât de îmbietor! Mă surprinde. Îl beau încet, strop cu strop, nu vreau să se termine.

Cu fiecare picătură ce-mi mângâie sufletul, pendulul sună a pustiu. Trec prin timp privind în urmă, inima îmi joacă feste. Bate, dar nu-i înțeleg bătaia scadată. În urmă e doar un deșert de cuvinte ce-mi arde pasul care-l calcă cu încăpățânare. Inima spune, gândul n-ascultă, totu-i un haos de simțiri.

Vântul se zbate. Dorul aleargă să mă cuprindă. Eu fug, căci nu vreau să m-ajungă. Vărs ceaiul, pierd secundele. Mi-e frig. Fereastra vieții e deschisă. Prin ea intră un vis cam rece. L-am văzut printre neprevăzut, dar nu-l bag în seamă.

Mă îndrept spre neuitare, m-ascund prin prezent, trăiesc momentul, aleg mătăsuri fine de clipe actuale. Mă las cuprinsă de un vârtej de senzații. Caut esența, răscolind prin sens.

O pierd din vedere printre trecători de ocazie. Sunt vânzători ambulanți de (ne)înțelesuri. Mă rătăcesc prin talcioc. Mă uit după înțelesuri,  vreau să găsesc esența. Mi se oferă cuvinte fine. Surâd. Au chip frumos. Sufletul oare cum le este? Se lasă tăcerea. Îmi ies în față (ne)înțelesurile. La mine se uită furioase. E un tablou trist, dar îl accept, căci dincolo de ele văd înțelesurile pe care le căutăm de atâta vreme.

Plec. Sunt urmărită. Privesc în urmă cu teamă. Răsuflu ușurată. Sunt gândurile. Fac pași mărunți, dar siguri. Vor numaidecât să mă ajungă.

Spovedanie de ganduri

Mă opresc. Le aștept. Le dau ocazia să-mi spună ce vor. Îmi șoptesc. Vor să devină litere. Se vor scrise. Vor să înceapă să trăiască. Nu vor să mai fie omise.  Le îmbrățișez strâns. Nu pot să le refuz. Le-așez în fața mea. Nu vreau să mă pierd printre ele, nici ele să piardă printre ai mei pași.

Sunt gălăgioase. Le fac semn să tacă. Nu vreau ca nimeni să le-audă deocamdată. Vor deveni litere, le voi îmbrăca în poveste…rând pe rând…dar când…nu știu.

Vor zâmbi mândre, de mine vor vorbi tare și răspicat. Eu le voi privi dintr-un colț de viață. Voi trăi momentul îmbrăcată în clipe, cu o ceașcă de ceai de secunde efemere. Și voi scrie. În sfârșit îmi voi face cunoscute gândurile care m-au urmat prin viață.

Se vor auzi. Le voi îmbrăca într-o altfel de poveste. Lei voi amesteca printre trecătorii dintr-o poveste cu un altfel de parfum, unul de existența neefemeră.

Le scriu deja. Devin amănunte deloc mărunte. Sunt cât un munte. Vor să se înfrunte fără să se încrunte. Calme, liniște merg la spovedanie. Senine vorbesc despre o ființă ce caută esența într-un ceașcă de ceai de secunde, mult prea mică pentru pofta ei mare.

Se pare că nu o vede în infima secundă rămasă undeva suspendată pe ceașcă. Și timpul trece, și viața și-o trăiește…secundă cu secundă. Inima bate, esența și-o zărește…e sens în toate.

 

 

 

Gândiri aprinse de eternități râvnite

Păduri flămânde de eternități dorite în visul de-o noapte i se arată o clipă. E lună plină. Sunt lacrimi de argint care se scurg dintr-un suflet rănit ce-și scoase rana cu fir de secunde adunate dintr-o mare de gândiri fără șoapte.

O floare fără vină dintr-un amurg plin de suspine, își scutură petalele naive, de ploaia rece a norilor furioși, ce seamănă în inimă furtună. E-o lume mare. E miros de trădare pe cărările cu  frunze mângâiate de pleoape din care încet picură rouă nouă. Timpul se scurge. Ploaia tot curge. Muzica se aude. Furtuna tot cântă un cântec ce înfioară pământul pe care calcă gândul speriat de ea.

Se scutură creanga din ea de teama de vis pierdut în ceață. Copacul se înalță semeț. E verde și  nu pierde clipa de viață de care se agață. Atinge eternități răvnite și îi zâmbește ironic privind cerul senin. O lacrimă i se prelinge pe obrazul când cald, când rece.

I se agită pasul prin păduri (ne)sătule, îi plânge sufletul după visuri răpite de timpul răvășit și cam grăbit. Litera îi tremură de frică. Nu vrea să moară. Gustul amar al sfârșitului nu-i pentru ea. Cuvântul o așteaptă. Transpiră. Stropi de sudoare pe frunte i se așază.

Gândirile se ceartă. Scântei ies. Focul se (re)aprinde. Să-l stingă ar vrea. Dar valul trece și lupii urlă a pustiu.  Fluturii zboară din crâng în crâng…pulbere de speranță în foc aruncă și îl mențin.

Mioarele umblă. Totul e straniu. Luna nu doarme. Steaua strălucește. Povestea singură se scrie.  Cerul o privește și o lacrimă încet varsă. Lumină se face prin ceața deasă. Codrul în suflet răsună. Verde, veșnic…

Tăcerea își vorbește. Doar ea se înțelege. Povestea înaintează într-o lume vitează. Litera de zvor muncește, croiește încet, dar sigur, cuvinte care să o reprezinte.

Sunt spectator pur întâmplător. Asist la un spectacol uimitor. Stau într-un colț ferit de furtună. Mie noaptea mi se arată blândă, tăcută, fără de cuvinte, fără ploi sau gândiri din care ies scântei.

Pădurile sunt departe. Copacul verde de acasă își trăiește anotimpul în timpul visului meu ce s-ar hrăni și el din eternități pierdute prin vremuri demult trecute.

Privesc luna. Caut răspunsuri la întrebări fără sens. Strălucește. Plină, mare și mândră. Tăcere. Ignoranță totală. Cine e ea? Cine sunt eu? O lună. Un om. Două entități diferite, dar care apar și dispar…când li se dispune.

O zi. O noapte. O poveste scrisă și rescrisă de un om nou sub o lună nouă. Un spectacol diferit, cu alți actori. Noi întrebări. Noi căutari. Aceleași dorințe ascunse. Aceleași eternități râvnite. Aceeași viață cu un altfel de chip, la fel de trist, la fel de flămând, căci n-a primit încă clipa eternă.

Timpul privește și râde. Zboară și-și rostește discursul sec și rece. Pe scenă e foială. Se urcă și se coboară. Mă uit la ceas. Tristețea mă-nfioară. Am mai pierdut o clipă. S-a scurs râvnind la lucruri fără sens. Gândul mi se trezește. Refuză să mai stea în colț și să privească un spectacol dezolant.

Gândiri aprinse-eternitati râvnite

Ia litera în palmă, îi surâde și o pune la treabă. Cuvintele iau naștere. O nouă poveste, povestea mea se scrie. Inima bate, sufletul cântă, ochii privesc mulțumiți. Da, timpul zboară. Da, clipa mi-o fură. Da, eternitatea e-o dorință. E un vis îndeplinit într-o altă lume, alt timp. Aici, printre păduri flâmânde, sub copacul verde, veșnic, rămân cuvinte ce pot gusta în locul meu din mult râvnita eternitate pământeană.

 

Timp în răstimp

M-am trezit într-un timp din răstimp,
printre gânduri și șoapte răzlețe
călătorind printr-un veșnic anotimp
de fiori reci ce mă străbat cu gentilețe.
Bate ceasul ora despărțirii
iar eu pictez în inimă iubirea,
sorbind din ceaiul ce îmi încălzește simțirea.
Timpul trece în ritmul tăcerii,
bate vântul fulgii rostirii,
îi văd ca prin vis cum mângâie oglinda
sufletului care așteaptă cu nerăbdare colinda.
O ascult…schițând o neclară făptură,
nu-i nicio grabă, căci timpul vieții în aparență așteaptă
să finalizez în tihnă tabloul
de cuvinte așezate în rama
ce îmi iubește trăirea efemeră
printre ființe ce-și ascund șiret privirea.

E toamnă

E toamnă,
E vreme târzie,
E timp în răstimp,
E dor ce aleargă în pustiu,
E-un suflet ce-și caută drumul
Printre oameni ce trec,
Printre amintiri, printre șoapte,
Printre frunze ce cad melancolice
Pe pâmântul cel rece,
Atins de gândul
Ce zboară
Spre nori ce revarsă
Lacrimi ce se transfomă
În cristale de gheață.

Toamnă

E toamnă,
E un nou început
Al vieții cu tine
În liniștea
Pașilor pierduți
Printre rândurile
Așezate pe foaia
Îngălbenită
Nu de trecerea vremii,
Ci condeiul ce așează
Pe ea sentimente
În culoarea vieții.