Neuitare absurdă
M-a cuprins neuitarea, O umbră a sinelui cutreieră Pădurea dezfrunzită de gânduri Și caută pe cerul înfășurat în jurul copacilor Timpul trecut de prima tinerețe. Totul e tăcere și tăcerea-i străpunsă de totul...
M-a cuprins neuitarea, O umbră a sinelui cutreieră Pădurea dezfrunzită de gânduri Și caută pe cerul înfășurat în jurul copacilor Timpul trecut de prima tinerețe. Totul e tăcere și tăcerea-i străpunsă de totul...
Bate gongul, clipa-n suflet plânge. Pe o strada părăsită de pași, nu se vede, dar se aude în singurătatea trăirii, muzica iubirii. Într-un colț, stă stingher, pe gânduri pierdut, un trubadur. Îl ascult, e-o...
Secundele se scurg pe toamna ce-și scrie la lumina lunii drama. Pârjolesc totul în treacăt. Și verdele viu al copacilor falnici, și surâsul razelor de soare, și inima ce mult mai doare. Frunzele-i...
Se lasă noaptea peste gândurile senine condeiul se joacă pierdut în abis cu un cuvânt agățat de un vis ce aleargă printr-o taină fără nume, cu renume. Pătrunde-n întunericul său îi mângâie chipul uimit...
Deschid cartea sufletului s-ating începutul infinitului, să simt cum visul din mine aleargă spre cuvinte de care mi-e dor. Simt parfumul iubirii. Timid, se ascunde, prin ploi de slove de foc. Mă cuprinde, gingaș...