Când iubirea

Iubirea

Când iubirea e o lacrimă de jar în noi,
Pășim pe căi străine amândoi.
Cu inimile strigând: Nu pleca! Mai stai!
Visăm la parfumul nopților de mai.

Când iubirea e o carte (ne)scrisă de-amândoi,
Vindem cartea la anticariat pe un vis.
Cu inimile aflate veșnic în război,
Scriem destinul încă nescris.

Iubirea ne-am pierdut, un vis am primit.
Să credem în el? Nu-i doar o utopie
Să visezi la un sărut ce nu-i de trăit
Când dragostea moare, pe front, în bătălie?


Când iubirea a devenit o lacrimă de jar am descoperit Cuvintele de luni, un îndemn de a scrie, pentru simpla noastră plăcere și din respect pentru cuvânt. Un joc minunat, menit să ne testeze creativitatea. Din iubire pentru cuvânt astăzi m-am jucat cu: utopie, vis, sărut.

S-au mai jucat și alți colegi cu ele. Și au scris:

Sărutul (catren alb)

UN VIS,UN SĂRUT ŞI O UTOPIE

Ultimul sărut

Spre stele

Mângâiere

Când zorii zilei îmi zâmbesc,
Simt cum viața mă mângâie suav
Cu noi clipe oferite în dar,
Pe care le cuprind
Cu sufletul deschis,
Mereu pregătit
Să-mbrățișeze clipa
De dor nemărginit.

Când sărutul amintirilor
Mă atinge-n vis,
Zbor,
Mă înalț
Spre zări infinite,
Zâmbesc
Și trăiesc
Momentul regăsirii.

Când tăcerea îmi mângâie
Cuvintele ce dorm
În sufletul singuratic și stingher,
Îmi trezesc gândul
Și-l rog să-mi picteze
Chipul tău
Din litere adunate
Pe-un șevalet nemuritor.
Când mângâierea caldă
A nopților albe
Îmi inundă inima
De speranță
Fără de sfârșit,
Gândul pleacă tiptil
În călătoria iubirii
Al cărui final
Nu-l știe.