De câte ori…

De câte ori în visul meu ai apărut,
Mi-ai dăruit comori neprețuite,
Și pe furiș, un prea dulce sărut,
Trezindu-mi din apatie simțiri demult tăinuite.

 

De Câte Ori
De câte ori n-am vrut un fluture să fii…
Să vii, să îmi atingi gingaș, umărul gol,
Să te privesc duios în ochii
Sclipitori, dar enigmatici, asemenea unui oracol.

De cate ori n-am stat în vis noi doi…
Și ne-am iubit ca doi frumoși nebuni.
De câte ori n-am sorbit amândoi
Din licoarea divină ce face minuni.

De câte ori iubirea mi-a fost rugă,
În vis orice clipă ne-a legat,
Și orice pas l-am făcut în fugă,
Pe aleea dragostei ce ne-a devenit regat.

E…

E poezia rugă,
Și zi de zi aprinde o lumină
În sufletul ce-i slugă
Singurătății care nu vrea să fugă.

E Poezia Rugă...

E noapte-n ziua care nu zâmbește,
E ger cumplit chiar dacă jarul în inimă mocnește,
M-am învelit în gânduri fără de speranță,
Mă uit spre cer, rugând stele cu mine să facă alianță.

E vremea să-ți mai scriu un rând în gând,
La tine să ajungă în curând.
Pleoapele mi le închid visând
Răspunsul de la tine pe calea inimii suspinând.

E poezia un mesager,
Spre tine eu trimit un gând pasager.
Tu de-ai să-l primești,
Oferă-l sufletului pe care îl iubești.