Și totuși

Și totuși

Și totuși se zbate în mine răsăritul
Amețit de înfrigurări uitate
Pe aripa unui gând căzut în dizgrație.
La colț de stradă turbadurul spune
Povestea unei lacrimi îndrăgostite subit
De obrazul unui chip îmbrățișat de un vis în alb.
Și totuși, străbate ceața unei inimi surde
Iubirea purtată pe brațe de un curcubeu.
Abia răsuflând în lumina unei speranțe,
Fură un dor de pe scrinul
Care multe în el adună
Și uită să spună,
Și începe să-și scrie a ei poveste
Privind pe fereastră surâsul răsăritului
Care o îndeamnă să lase totul să curgă,
Râu șerpuind de trăiri să devină
Și totuși, totul să cuprindă
Prefăcând chiar și amurgul în răsărit,
Și totuși, ea să-și revină, să
Șteargă lacrima de pe acel chip
Al cărui nume, totuși, nu contează.

Și foame, și dor

Foame

Flămândă e frunza ce îmbracă salcâmul,

Flămândă e umbra iubirii ce atinge caldarâmul.

 

Flămândă este nuanța unui răsărit de amintire,

Flâmândă e liniștea de la apus de iubire.

 

Voci guturale reclamă flâmânde

Tăcerea așternută peste visurile blânde.

 

Sunetul inimii în mine plânge flâmând,

La cântul inimii din tine visând.

 

Fragmentat mi-i pasul ce caută flâmând

Urma pasului tău prin lume umblând.

 

Ciripește iubirea, înălțându-și aripile în zbor,

Te caută printre fluturii amețiți de dor.

 

Cutreieră ploile, strângând flâmândă, picături ce dor.

E vară, dar îi e frig și foame, și dor.


Din nou m-am jucat. De data aceasta cu apus, răsărit, fragmentat.  La promovarea Cuvintele de luni din nou am răspuns cu mare drag. Așa au făcut și alți colegi și iată ce povești au ieșit:

A treia poveste de neadormit 

Și voi vă puteți juca. Cuvintele acestei săptămâni sunt: liniște, gânduri, carte.