Un vers, doar un vers

Vers

Un vers, doar un vers,
Atât ar putea fi viața
În acest univers,
Dar… viața-i un zid
Ridicat pe tărâmul unui vis,
Pe care sălășluiesc clipe zgribulite
De frigul eternității
Care le cuprinde în liniștea
Buzelor pecetluite în zbor.

Un vers, doar vers,
Atât ar putea fi viața
Ce licărește divers,
Dar…viața e-o roată
Rostogolită din mers
De iluzia renașterii
Din timpul pervers.

Un vers, doar vers,
Atât ar putea fi viața
Ce nu face recurs,
Dar… ea e un parcurs
Al unei lumini ce bâjbâie
Printr-o lume fără discurs
Căutând drumul de întors
În liniștea ce stăruie în stele.

Un vers, doar vers,
Atât ar putea fi viața,
Dar… ea e un poem
Ce nu poate fi șters
Din jurnalul stelelor.

Parcurs

S-a oprit o literă prin frunzișul vieții
Și-a-nceput să-și strige dorul de cuvinte
Al cărui ecou s-a dus până la munții
De gânduri șoptite ca o rugăminte.

Auzind ecoul dorului divin,
Se trezi poetul din somnul cel fără de vise
Și culese litera ce stătea pe-un spin
Aflat din întâmplare pe cuvintele nescrise.

Un strop de sânge curse atunci din inima rănită,
Îl șterse rapid cu al său gând suav
Și așeză litera neprihănită
Pe al său condei brav.

De-ndată dorul dispăru
Și-n locul lui apăru
Un cuvânt ca prin farmec
Din litere prinse într-un dans sălbatec.