Mai spune ceva

Spune

 

Mai spune ceva…
Iubirea te-ascultă, cuibărită în tăcere,
Sub brațul firav al castanului brav.

Mai spune ceva…
Apusul așteaptă să-ți poarte în noapte,
Pe buza tremurândă a lunii, cuvântul cel tainic.

Mai spune ceva…
Sub mii de stele în dans,
Sărutul nostru să fie
Răsărit de amintire.

Mai spune ceva…
Otrava rămasului bun
Să îmi pară lapte cu miere.

Mai spune ceva…


Cuvintele de Luni m-au determinat să joc iar cu…noapte, lapte, stele. Vă invit și pe voi să vă jucați. Cuvintele pentru lunea viitoare sunt: alune, pădure, adiere. Spor la scris!

Dulce fior

 Fior

În liniștea nopții fără glas
Am devenit neliniște.
Am privit cerul infinit 
Și am vrăjit stelele.
Ne-am privit ochi în ochi,
Iar iubirea ne-a tăiat
Respirația.
Dând dovadă de înțelepciune, timpul a încetat să mai bată din aripi. Ne-a surâs.
Sosise vremea să întoarcem pagina,
Și doar oprindu-se din zborul său
Aparent haotic, doar arătându-ne
Fereastra spre viitor, timpul monoton
Putea semna tratatul de pace
Cu prezentul devenit trecut.
Cu pacea în suflet s-au vindecat răni
Cu aromă de iubire,
Cu cheia uitării s-au deschis temnițele durerii
Și s-au eliberat frici ce nu cunoșteau decât
întunericul eternității.
Acestea au devenit slove și s-au prins în dans creând cuvinte,
Și-au vindecat cicatrici cărunte
Din versuri albe ce-au prefăcut iarna
În primăvară și trandafirul în cea mai mândră floare.
El poartă crucea iubirii și nu se plânge de ai săi spini,
Doar simte fiorul amorului ce se perindă prin privirea aflată în suferință.
Ce amintiri de fum aflate în delir,
Ce iubire ce nu se vrea uitată ușor,
Ce destin rătăcit pe căi neiertătoare!
O petală pierdută de-a sa floare
Într-o iarnă ce vrea vindecare
Și ascultă tăcerea cântând la vioară
O romanță cu parfum de nu mă uita,
Ce trezește în a sa inimă un dulce fior
Ce încălzește natura înghețată de dor de amor.

Insomnie

Noaptea din nou mă îmbrățișează blând,

Gândul îmi zboară și se-așează pe o pană

Ce harnică de-ndată creează litere

Ce se transformă în cuvinte

În care te regăsesc pe tine.

 

Răsună glasul tău în mine

Și-mi îndreaptă pașii către tine

Aivea îmi apari în noaptea ce nu doarme,

Te simt, te aud, dar nu te văd.

Așa că, încerc să te privesc printre cuvintele

Ce curg din sufletu-mi ce-a rupt tăcerea

Și-ți invită sufletul sub clar de lună

Să valseze pe melodia stelelor ce cad

Pe lacul de vis al nopții.

 

Ce gând ce te gândește

Ce glas ce se aude

Ce ochi ce nu se văd

În noaptea cea trează

De dorul tău.

Noapte de vară

E o noapte de vară.

O noapte în care

O ploaie de stele argintii

Cade-n şuvoaie peste al meu suflet adormit

Şi îmi trezeşte şi visul,

Şi gândul,

Care se adăpostesc

La masa tăcerii

De sub sălciile plângătoare ale inimii.

Totul atunci în jurul se opreşte,

Căci visul de gând se apropie,

Un sărut îi fură

Şi-l înalţă pe culmile fericirii,

Acolo unde îl aşteaptă

Împlinirea iubirii.

 

E o noapte de vară

În care mută îmi este privirea

În faţa tabloului sublim

În care un vis

Şi un gând

Se iubesc fremătând

De dor neîncetat.

 

E o noapte de vară

În care un vis de primăvară

Se întâlneşte cu-un gând

Veşnic treaz,

Alergând

Spre acea clipă plângând

Dintr-o zi de demult.

 

E o noapte de vară

E vis,

E un gând,

Sunt un OM meditând

Într-un timp

Dintr-o viaţă.