Ia-mă de mână

Ia-mă de mână

Ia-mă de mână, să ne înlănțuim destinele,
Să ne iubim în zbor,
Să îmbrățișăm un început
Scăldat în raze de amor.
Ia-mă de mână, simte-mi
Inima-mi în palma-ți tremurândă.
Ia-mă de mână,
Să-ți mângâi sufletul cu focul său ce aprig arde.
Ia-mă de mână, să devin pasăre măiastră,
Să-mi asculți din codru trilul de dor.
Înalță-mă, spre culmi de vis,
Alintă-mi buzele cum mi-ai promis.
Ia-mă de mână… iubirea să ne devină al fericirii izvor.

Nu am uitat

Nu am uitat
Cum soarta din întâmplare
Pașii spre tine într-un vis de primăvară mi i-a purtat,
Cum inima la harpă o serenadă mi-a cântat,
Iar sufletul de fericire mi-a dansat.

Nu am uitat
Adierea caldă a vântului care ne-a învăluit iubirea mută
Ce s-ascundea în sufletul trezit de iubirea surdă.
Am tot strigat-o, dar nici că a putut s-audă.

Nu am uitat
Privirea caldă ce-mi tot spunea:
Rămâi, rămâi…nu pleca…
Dar soarta de mână m-a luat…
Și am pășit printr-o ploaie de gânduri timide,
La piept strângând amintirea ta.

Nu am uitat…
Nici amintirea nu a putut să uite…
Și stă mereu în al meu suflet
Pictând un tablou abstract din frânturi de clipe trăite
Într-un vis trecut de primăvară.