Singurătate de safir

Singurătate

Sunt lumină ce-ți scaldă așteptarea
În valuri răscolitoare de secunde moarte.
Sugrum un întuneric ce mi-a devenit sclav,
Îl prefac în raze de viață, impuls să îți trimit
Pe calea rătăcită în timp primăvăratec 
Ce drum spre mine caută.
Sunt o clipă de imaginație, pictez
În mine, pe șevaletul simțirii, chipul tău
În nuanțe curcubeice de amintire,
Dau formă unui drum prin inima ce și-a făcut
Din trupu-mi o fortăreață de gheață.
Doar tu o poți topi, cu un pas de vei alinta
Sigurătatea mea de safir.


Cuvintele de Luni iar au trecut, eu iar am întârziat cu jocul lor. Dar cum niciodată nu e prea târziu, le las aici într-o zi de marți.

Punct de lumină

Punct de lumină

Captiv printre cuvinte
Timpul răzvrătit ține
De mână clipe enigmatice
Sunt doi acrobați pe o sârmă
Uniți de aceeași pasiune
Fac echilibristică prin viață
Aruncându-mă în vâltoarea
Neprevăzutului ce-mi zâmbește
Ironic de printre neînțelesuri
Zâmbesc dezlegând pași
Încurcați pe poteci
Virgine
Sunt reci, dar pline de nevoi
Vor în lumină să le scald
Să le fie și lor cald
Să nu moară-ntuneric,
Cu timpul survolând deasupra lor
Iau un gând
Îl prefac în cuvânt
Fac mănunchi de cuvinte
Din gânduri sfinte
Răpesc timpul
îl întemnițez în el
Și atunci observ
Niște lacrimi
Mângâindu-mi pașii
Ce aleargă liberi pe poteci
Scăldate în soare
Zâmbesc și înțeleg
A trecut norul și i-au rămas lacrimile în suflet
Gingaș le ating cu condeiul meu
Și văd cum ele-nfloresc
Într-un vers, devenind
Un punct de lumină în Univers.

Știai că migrenele pot fi cauzate de lumina necorespunzătoare din locuința ta?

Migrenele

Lumina are o foarte mare importanță asupra vieții oamenilor și mai ales asupra calității acesteia. Poate pare destul de greu de crezut cum lipsa unei surse de lumină sau chiar dispunerea ei mult prea puternică poate schimba anumite comportamente, poate duce la anumite stări sau poate cauza inclusiv migrene.

De câte ori ai ajuns acasă și ai observat la scurt timp o stare de disconfort sau chiar o durere accentuată la nivelul capului? În mod cert, ai dat vina pe stresul și tensiunile acumulate peste zi, însă în realitate este destul de posibil ca migrenele să fie provocate și de iluminarea necorespunzătoare.

Descoperă cum influențează lumina calitatea vieții și a sănătății !
Lumina în exces. Majoritatea persoanelor aleg să folosească surse de iluminat mult prea puternice pentru locuințele lor, crezând că în acest fel performanțele vor fi mult mai ridicate. În realitate însă, o lumina prea puternică îți poate crea un anumit disconfort, manifestat prin dureri la nivelul globului ocular, senzație de oboseală, diminuarea concentrării și chiar apariția migrenelor. Ochiul uman se poate adapta la diversele condiții de lumina, însă atunci când aceasta este mult prea puternică, eforturile sunt destul de mari.

Lipsa luminii. Pe de altă parte, o iluminarea necorespunzătoare sau ineficientă duce la prelungirea stării de oboseală, de „amorțeală” și la manifestarea stării de somnolență. Acest lucru se întâmplă pentru că organismul uman este conceput să fie activ atunci când este lumină (ziua) și să se odihnească atunci când intensitatea acesteia scade semnificativ (seara/noaptea).

Cum poți remedia această problemă? Ce tip de lumină ar trebui să alegi în funcție de specificul fiecărei camere?

Pentru ca astfel de situații să nu se repete, este necesar să adaptezi lumina din fiecare cameră, în funcție de specificul activităților desfășurate în perimetrul respectiv. Care sunt alegerile tale:bec cu lumina calda sau rece?


Este necesar să știi că lumina rece este asociată cu cea naturală sau are un aspect cât mai apropiat de naturalețe. Din acest motiv, specialiștii recomandă să fie folosită în camere precum bucătărie sau cel puțin pentru perimetrul în care se gătește, birou sau atelier, spații în care nevoia de concentrare și performanța să fie destul de ridicate. Alegând o astfel de sursă de iluminat, pentru activitățile importante și asupra cărora trebuie să fii destul de concentrat, te vei asigura atât de reușita operațiunilor, cât și de faptul că ochii și creierul tău nu vor manifesta stări de oboseală într-un timp foarte scurt.

În schimb, lumina caldă ar trebui utilizată în spații precum dormitorul, living-ul sau chiar baia, astfel încât să fie optimă pentru relaxare, pentru crearea unei dispoziții potrivite. În aceste cazuri, cu precădere în dormitor, este indicat să folosești surse de lumină a cărei intensitate să poată fi modificată, ajustată în funcție de preferințele și de nevoile tale. Spre exemplu, pentru momentul de dinaintea somnului, sunt suficiente ca cele două veioze de la extremitățile patului ce reflectă lumina caldă să fie aprinse, și nu întreaga încăpere să emane un nivel prea puternic de luminozitate.

Tu știai toate aceste lucruri? Care au fost argumentele tale atunci când ai optat pentru iluminarea din locuință și ce criterii ai luat în calcul?

Sunt un alt om

Lumina mă-ndeamnă să tot urc,
în urmă să las întunericul singurătății
care până acum în brațe m-a ținut.
Pașii timizi calcă necunoscutul,
dar nu se tem să lase în urmă tot trecutul.

ALT OM

O lume nouă mi se arată îndată,
durerea de mine se desprinde deodată.
Sunt un alt om ce urcă câte-o treaptă
și-nvață să iubească lumina vieții
în care a sa privire în sfârșit se scaldă.

Simt gustul libertății,
Mă miră duritatea realității,
dar urc încet, scară cu scară,
sperând să regăsesc calea identității.

Se aude glasul întunericului ce mă strigă,
dar îl ignor, căci merg către lumină,
Către acel drum ce sufletu-mi animă
să caute împlinirea în lumea cea străină.

Sunt un alt om.
În urma-mi au rămas doar umbre
pe care întunericul flămând le-nghite.
Sunt rămășițe ale unor trăiri de odinioară
ce au ales în întuneric să moară.

Delirul cuvintelor de mătase

Plouă. Mi-e gândul desculț. Cu un rucsac de vise în spate, aleargă pe alei necunoscute, printre copaci bătrâni ce multe au văzut, dar nu pot spune.

Stropi mari îmi ating pașii, chipul de stele răvășit, spre caldarâm privește înmărmurit. Visele i se risipesc, udate fiind de lacrima cerului întunecat, care își varsă încet durerea.

E-atât de rece în marea noapte a lacrimilor care pe gând s-așază, căci gândul mi-e lipsit de apărare. Vântul, umbrela mi-a furat, din întâmplare. La piept aș vrea să-l strâng, să-i fie bine. Dar nu mă lasă. Îi place să alerge liber. Să facă naveta între suflet și minte, să țină mereu inima în delir.

cuvinte mătase

Viața îmi e precum un fir de ață de mătase. Firavă, se scurge prin lumină, îmbrățișând speranța ce-mi coase cu un ac invizibil, dorințele, pe valuri de iubire.

Mă lupt cu timpul. Vreau să-l înving sorbind din fiecare clipă. Alerg în viteză. Vreau să-l ajung din urmă…Dar…ce să vezi…după vreo 10km….constat că-s varză.

Mi-e atât de sete…Buzele mi-s uscate de atâta arșită. Groaznică luptă, îmi șoptește gândul plouat, râzând la mine, sfidător.

Spre el mă uit, și-i cer cu disperare un strop. Deși nu m-așteptam, pe buze mi s-așază un strop. Îl gust cu atâta poftă, dar brusc constat că nu-i un strop de clipă, ci o lacrimă de durere plină.

Dau de pe buze s-o îndepărtez, căci sufletul și trupul de sănătate au nevoie, nu de durere. Privesc spre soare în timp ce lacrima dispare. Surâd, și-l las să mă încălzească. Prind aripi. Sunt viezure, sunt ghiezure, sufletul din ascunzătoare iese.

Confuzie totală. E-o înghesuială de sentimente ce vor să iasă la iveală. Se îmbrâncesc, dar mare brânză nu fac. Nu știu că nu pot să iasă, până eu nu le scot. Le ignor. Îmi sunt străine. Merg cu gândul printr-un spațiu verde. Visez la călătorii în timp. Meditez. Mă opresc. Uite un cățel. Îl mângâi nițel. Mă frământ.

Sentimentele străine se revoltă. Cică nu-s străine. Urlă în mine, vor să iasă. Oare, nu-s străine? Sap adânc în mine. Mă uit, analizez și deodată observ unul patibular. Îl scot și-l agăț de colțul gurii. Apare surâsul, și-apoi bucuria.

Ploaia se oprește, gândul tot la fel. Scoate din ruscac un vis din cele care au mai rămas, și cu el se încalță. Fuge apoi spre metrou. Punctual fiind, nu vrea să întârzie la muncă. Are atâtea de făcut, nu-i vreme de stat. Pe condei trebuie să îl găsească, în vârful lui să se așeze și în cuvânt să se transforme.

Nu e ușor, dar e frumos să vezi cum gândul ți se preface în cuvânt, și-ți bucură tot ceea ce ai mai de preț, familia. Fericirea familiei e totul, iar pentru asta ai face oricând, orice.

Mi-e gândul în delir. Aude iubirea cântând un sonet. Privește un mânz ce paște liniștit, de fericire nechezând. Creează cuvinte de mătase, care-mi îmbrățișează Eul, paznicul sufletului tainic.