• Doar TU
    Poezii

    Doar TU

    În privirea lui ieri ai fost iarăși doar Tu,Chip ascuns de trecut într-un paspartu.Astăzi sunt iarăși Eu, aceeași iubire,Aceeași trăire care arde-n privire. Din sufletul ploii ce-mi mângâie pașii,Cad fiori de dor, așteptând să îi vezi,Sau mai bine nu, inimă ce-mi eștiParadis în vers, destin neîmplinit. Și astăzi va muri,Și mâine se va naște,Și-n mine vei trăi,Tu lacrimă caldă de pe obrazul rece,Tu cuvântul meu de foc,Tu chip ce renaști din propria-ți cenușăCând noaptea îmi sărută ziua, tremurând.

  • Poezii

    Există

    Există în lume iubire Există în lume speranță Chiar cerul dă lumii de știre Când plouă, când ninge Și viața capătă o altă nuanță. Există în oameni de toate Există început numit viață Există sfârșit numit moarte Trăirea e un fir subțire de ață. Pașii timizi, plini de-atâtea nevoi Sunt mereu cu clipele-n război Sunt mereu cu ochii pe ceas Nu vor de la viață să-și ia bun rămas. Tristețea e a noastră stăpână Cu durerea se ține de mână Și ochii privesc către cer Caută acel punct de reper. Există în lume iubire Există în lume speranță Chiar cerul dă lumii de știre Când plouă, când ninge Și viața…

  • Poezii

    O lume

      O lume întreagă mângâie dimineața Cu o lacrimă caldă din regret Descompus în cuvânt În jurul său este o mare de căi necunoscute O sfântă lumină nevăzută de oameni Sunt umbre ale unor dureri ascunse într-un oftat amar Ce e viață iubirea? O scânteie anemică într-un suflet pierdut pe pământ? O sfântă simțire fără chip definit? Ori o lume întreagă reabilitată de pașii Unor stele căzute din albastru?

  • Poezii

    Iubire, ce spui?

      Iubire, ce spui? Facem troc? Ia-mi visul, dă-mi clipa cu tine Să pot să mă mai pierd o dată În adâncul ochilor tăi de chihlimbar. Dă-mi șoapta ta dulce, ia-mi gândul, Să-mi mângâie înc-o secundă auzul, Să pot rescrie povestea fără nume Pe foaia gingașă a sufletului mut. Dă-mi primăvara, ia-mi toamna, Să simt cum renaște fiorul din nou, Cum pașii ni se regăsesc și se iubesc. Iubire, ce spui? Facem troc?

  • Poezii

    E toamnă

    E toamnă, e gând răvășit… E vară în suflet, Frunzele, în copaci, ard de dor… Și cad pe pământ, și adorm. Iubirea pășește pe stradă, confuză, Nu-și știe nici drumul, nici rostul. Inspiră, expiră, parfum de toamnă, S-așază pe bancă, lâng-o țigancă. În palma-i deschisă, viitoru-i incert, Eu stau și mă uit, și râd fără sens, Și-i frig, și plouă din nou auriu, Și iubirea nu se mișcă din loc.

  • Poezii

    Cărare uitată

    Glasul răgușit al cărării uitate Își strigă neîncetat pașii pierduți în valurile mute. Atât i-a rămas din clipa de ieri, O fărâmă de gând răstignit pe al dorului vârf. Pe trupul firav al apelor tulburi își scrie spovedania Cu penița făurită din cuvinte nespuse. Spune-mi, tu, iubire ascunsă în adânc, Îi înțelegi murmurul de pe buzele-i reci dar totuși vii? Ți-aș vorbi despre ea, despre-a inimii taină, Despre acel timp nemilos supus sorții Ce-a închis-o între zidurile înalte ale inefabilului, Dar nu are rost să îi scriu întâmplării ce-ai fost. De vreodată destinul pașii ți-i va purta pe cărarea uitată, Să nu mergi apăsat, s-ar putea să o doară amintirea lor,…

  • Ești
    Poezii

    Ce bine că-mi ești

    Ce bine că-mi ești iubire fără nume, Sentiment (ne)definit pe șevaletul unui vis, Nuanță de-albastru pe-o inimă pictată în roșu, Ce-mi surâde dintr-un colț de corp, tremurând. Ești o întâmplare a destinului meu, O rază pe cer în brațele norilor grei, Minunată de altfel, minunată oricând, De e zi, de e noapte stăpânită de lună. Și apari, și dispari din ființa mea confuză, Te prefaci când în lacrimă, când în zâmbet, Dar … ce bine că-mi ești iubire fără nume, Sentiment (ne)definit pe șevaletul unei vis.

  • Iubire
    Poezii

    Iubire?!

    Iubire?! Mă primești? Ai timp de umilul tău slujitor? Aș vrea să mă spovedesc… Să-ți vorbesc despre timp, Despre clipa ce nu o mai simt, Ce nu se mai lasă trăită, De secunda ce nu se mai lasă iubită… Mi-e dor. Vreau să-ți vorbesc despre dor, Despre cel din casa părăsită a inimii, Ce nu se vede, dar se simte…și doare. Vreau să-ți aud glasul, să-mi mângâi chipul Cu privirea ta incoloră și de nepătruns Vreau să-mi alini singurătatea, Vreau să-ți alin singurătatea, Să ne fim tovarăși de pas Prin vremea fără de popas, Să mergem braț la braț Prin toamna ce dezbracă natura de păcate, Să privim pământul cum…

  • Cuvinte
    Poezii

    Totuși nu-mi spune cuvinte

    Și totuși nu-mi spune cuvinte, Fii gând zămislit dintr-o secundă de iubire, Atinge-mi sufletul cu palmele-ți pline de trăire, Prefă-te în aer, să te respir visând la nemurire. Sunt om, sunt creat din cuvinte, Le aleg, le aștern, îmi spun dorul, Le iubesc, îmi sunt sfinte comori, Și totuși nu-mi spune cuvinte. Nu-i timpul pregătit să le-asculte, Nici ochii dispuși să le citească pe buze, Nici inima deschisă pentru ele…deci… Totuși nu-mi spune cuvinte. Ce zici, ne-am putea citi sentimentele În zâmbetul senin al infinitului Ce ne cunoaște paradisul pierdut?

  • Poezii

    Nu va mai fi

    Nu va mai fi nimic din ceea ce a fost odată, Tăcerea ne îmbrățișează acum sufletul mut, Și amintirea lui ieri plânge pe umărul lui azi Chipul de altădată ce-mi picta surâsul pe obraz. Nu va mai fi parfum de primăvară, Nici poate-o lacrimă caldă de vară, Va fi uitare înfășurată în visare, Va fi doar o iubire fără adăpost. Nu trece nimeni pe strada părăsită de cuvinte, Doar niște pași de ieri ce nu se mai cunosc. Nu va mai fi nimic din ceea ce a fost odată, Tăcerea ne îmbrățișează acum sufletul mut.