Drum sihastru

Drum
Pe drumul sihastru
Strălucește un astru,
Copacii se-nchină pământului mamă,
Vocea păsărilor se aude-n surdină,
Vântul o ascultă bătând făr’ de vină
Într-o lume haină.
Dimineți pe jumătate ostenite
De nopți pe jumătate odihnite,
Alintă străzile pustii ce își așteaptă oaspeții
Să vină să le calce în căutarea căilor mult râvnite.
Se aud pași fără țintă,
Se simte timpul înghițind flămând secundele,
Se vede un om, un șevalet și o pensulă,
Se întrezărește un peisaj viu
Al unor buze ce cunosc sărutul prea târziu,
Al unor lacrimi ce udă prea des pâmântul,
Al unor flori ce răsar pe mormântul iubirii,
Al zilelor ce au fugit de moarte,
Dar moartea pe ele a călcat…pe drumul sihastru.

Trecători

Trec oamenii pe drumul vieții,
Nepăsători
La durerea palidelor frunze
Ce au căzut
Pe asfaltul rece,
După ce au pierdut iubirea timpurilor calde,
Care s-au dus
Și-n urma au lăsat
Oameni mergând agale
Printre foșnet de frunze moarte,
Cu umbrela deschisă,
Ferindu-se de lacrimile cerului
Ce curg șiroaie.

Trecători prin ploaie
Sunt trecători
Cu gânduri goale
Pe lumea cuvântătoare,
Care nu înțeleg
De ce trebuie sa joace
Pe scena morții
Veșnic necuvântătoare.